Partea a saptea
Iancu de Henedoara
A fost unul dintre ce-i mai mari conducatori militari si politici pe care ea avut Transilvania vreodata,s-a nascut in anul 1407 in Ardeal,facea parte dint-o familie instarita si inobilata chiar de imparatul Sigistmund de Luxemburg in anul 1409 pentru merite deosebite.In realitate numele lui era Corvin dar dupa obiceiurile nobilimii maghiare tatal sau Voicu a luat numele de Huniady(de Hunedoara) drept rasplata pentru luptele sale cu turcii.
Iancu Huniade a fost un mare aristocrat al Regatului Ungariei,a devenit ulterior și ban al Severinului, voievod al Transilvaniei, precum si regent al Ungariei
Moartea prematura a regelui Albert de Habsburg a deschis o perioadă de frământări in Ungaria legate de succesiunea la tron. Marea majoritate a magnatilor o sprijineau pe regina vaduva Elisabeta, care astepta un copil, viitorul Ladislau Postumul, in speranta ca o vor putea domina cu usurinta si pe aceasta cale, isi vor subordona puterea de stat.
Nobilimea mica si mijlocie in care intra Iancu si alti boieri a decis ca la conducerea tarii trebuea pus un rege capabil sa inlature tirania poparelor din jur,mai ales cea otomana care ameninta deja Ungaria. Alegerea acestora s-a oprit asupra lui Vladislav al 3 Jagello,rege al Poloniei din 1434.
Acceptarea coroanei Ungariei de catre Vladislav al III-lea al Poloniei, devenit astfel Vladislav 1 al Ungariei, la 6 mai 1440, venirea acestuia in regat, la 21 mai, si incoronarea sa la 17 iulie la Alba Iulia, au dus la declansarea unui razboi civil sangeros, in partile de vest, de sud si în Slovacia, care a durat pana in 1441.
Devenind adevaratul conducător al gruparii favorabile regelui Vladislav, Iancu de Hunedoara a fost rasplatit din plin de acesta, demnitatea cea mai importanta ce i-a fost incredintata in 1441 fiind aceea de voievod al Transilvaniei. Astfel, el a reusit sa imprime Ungariei o linie politică predominant antiotomana care a dat roade in cele din urma,datorita aptitudinilor sale strategice si militare Iancu a fost pus de rege la carmuirea tarii.
Dacă din punct de vedere militar regele Vladislav la inceputul domniei se sprijinise pe sarbi, in 1443-1444 el organizeaza "Campania cea Lunga" care pricinuieste importante pierderi turcilor; aceasta campanie se incheie printr-o pace favorabila semnată pe 10 ani. Pacea efectiv nu a fost una de durata intrucat coroana maghiara la insistentele papalitatii organizeaza o nouă cruciada antiotomana,cruciada de la Varna.Varna este o localitate aflata in estul Bulgariei.In data de 10 noiembrie 1444 regatul Ungariei si cel al Poloniei in frunte cu regele Vlasislav si Iancu de Hunedoara ataca armata otomana condusa de sultanul Murad al doilea.Aproape totul era in defavoarea cruciatilor,acestia erau slabi echipati si fara prea multa experienta,erau si in inferioritate numerica aproximativ 30.000 de oamenii in schimb ce turcii aveau 60.000,pe cealalta parte sultanul beneficia de o armata bine echipata si cu mai multa experienta in batalii.
Batalia incepe,in prima faza regele Vladislav incearca o manevra prin care sa ajunga in spatele turcilor,greseala lui a fost acea ca nu la mai asteptat pe Iancu si fortele acestuea sa il ajute,regele cade in capcana este luat prizonier si tot in aceea zi este decapitat.
Urmarile bataliei au fost cumplite pentru aliati,rege Vladislav a fost ucis,iar armata lor a pierdut mai bine de 16000 de oameni din cauza superioritati numerice a turcilor.La conducerea Ungariei va veni regele Ladislau Postumul al Boemiei si Ungariei care avea doar 4 ani.
In anul 1445 la conducerea tarii au venit 5 capitani generali,acestia au decis impreuna peste ce state o sa guverneze,lui Iancu i s-a dat Transilvania Banatul si Crisana,tot Iancu va fi ales regent al Ungariei la data de 5 iunie 1446 in numele regelui ladislau al cincilea.
Prima sa actiune ca regent a fost aceea de al ataca pe Frederic al treilea pentru refuzul acestuea de al elibera pe Ladislau.Dupa ce ainfrant mai multe ducate si chiar a amenintat Viena,datorita unor dificultati in alte zone,Iancu a fost nevoit sa semnete un tratat de pace cu Frederic timp de doi ani.
In 1448 a primit titlul de print de la insusu Papa,imediat dupa aceasta onoare a reluat luptele impotriva turcilor,armata lui Iancu porneste spre Serbia unde se intalneste cu cea otomana la Kosovo,Iancu beneficiaza de aproximativ 24.000 de oameni in timp cu otomanii tot de 60.000 de oameni insa inainte de inceperea bataliei armata maghiara credea ca poate invinge deoarece aceasta dispunea de un achipament impresionant dar si de o armata mult mai bine pregatita decat cea de la Varna.
Atat Iancu cat si sultanul au dat ordin sa se ocupe dealurile din zona, pentru o amplasare cat mai bună in teren. In urma unei lupte intense, crestinii au reusit sa cucerească pozitiile dorite si au fortificat tabara utilizand carele de lupta din dotare. A doua zi a început batalia propriu-zisă.Iancu a atacat primul cu trupele sale de cavalerie grea și ușoară, având ca obiectiv flancurile otomane. Cavaleria s-a ciocnit de trupele otomane, care au fost ajutate și de cavaleria ușoară turcă, creștinii fiind copleșiți de cele trei corpuri. Supraviețuitorii au fost nevoiți să se retragă la carele de război. Când Huniade a văzut că primul atac a fost respins, a atacat cu grosul armatei sale, compusă din infanterie ușoară și cavalerie grea. Ienicerii nu au reușit să oprească atacul, așadar cavalerii au înaintat prin centrul câmpiei, dar au fost opriți la tabăra inamică. După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat și a început să atace caii cavalerilor creștini pentru a opri avansul acestora. Cavaleria ușoară a rămas fără suportul celor în armură, otomanii reușind din nou să-i întoarcă la tabără. În haosul care a urmat, ienicerii au ucis majoritatea nobililor creștini, iar Huniade a încercat să scape cu viață, însă a fost capturat de sârbi. Noaptea, cele două tabere au făcut schimb de canonade. Dimineața următoare sultanul a ordonat atacul final, otomanii reușind să anihileze restul armatei maghiare.
Pierderile au fost de aproximativ 10.000 de oameni pe ambele parti dar din cauza ca i s-au interceptat o parte din armata care trebuea sa ii vina in ajutor Iancu a fost nevoit sa se retraga
Anii care au urmat au fost destul de grei pentru Iancu in 1450 pentru a reduce tensiunile pe plan intern a fost nevoit sa renunte la titlul si functia de regent al Ungariei,insa la mijlocul anului 1453 a fost numit de catre Ladislau conte de Bistrita-Nasaud si capitan general al regatului.
joi, 27 ianuarie 2011
sâmbătă, 22 ianuarie 2011
Istoria neamului român
Partea a sasea
Mircea cel Batran
Daca ar fi vreodata sa alegem un personaj mai controversat sau mai misterios ei bine Mircea ar fi acest om.Numele acestui om precum si faptele lui vor ramane mult timp in amintirea celora care au citit,au studiat sau au auzit vreodata de ,,Mircea cel Batran,,
S-a nascut in 1355 undeva pe langa judetul Prahova de astazi,era fiul lui Radu 1 domnitor al Tarii Romanesti intre anii 1377-1383 si nepotul lui Nicolae Alexandru tot un domnitor al Valahiei.Mircea facea parte din familia Basarabilor,cea care a avut rolul decisiv in intemeierea Valahiei,familia din care s-au ales si primii domni ai tarii cum ar fi si Basarab1
Numele lui insemna ,,Mircea cel Vechi,,din batrani dar odata cu evolutia limbii a ajuns sa isi piarda sensul initial iar supranumele de ,,cel Batran,,presupune in general in limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume.
Mircea urca pe tron in anul 1386 dupa moartea fratelui sau Dan,odata cu inscaunarea lui acesta vrea sa continue ce a inceput fratele sau adica consolidarea economiei,armatei,administratiei si bisericii.
Odata ce a ajuns la tron acesta stia ca ii va fi tare greu sa reziste in fata tendintelor de expansiune ale Imperiului maghiar sau ale polonilor care urmareau acapararea gurilor Dunarii si sa opreasca fortele otomane aflate in pragul cuceririlor.
Politica interna
Mircea isi organizeaza teritoriul intro forma centralizata,sub autoritatea domniei care era la curtea de Arges,economia tarii este intarita prin aplicarea de impozite si taxe care la inceput cerea oamenilor o suma destul de mare de bani dar dupa ce lefurile lor au crescut acest inconovient nu a mai contat.A fost creata o moneda unica in cantitati suficiente si in valori potrivite,au fost stimulate schimburile comerciale cu tarile vecine cu care Valahia se afla in pace.Se infiintează noi surse de venit in urma deschiderii minelor de aramă, in timp ce productiile de cereale, animale și sare cresc.
Administratia este organizata centralizat, punandu-se accentul pe sfatul boieresc alcatuit in principal din dregatorii curtii care mai tarziu il vor trada pe Mircea. De asemenea, se inmulteste numarul functionarilor insarcinați cu adunarea impozitelor si judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdictia precum și datele pentru strangerea darilor.
Armata este organizată in oastea cea mare, alcatuită în principal din tarani in care Mircea avea cea mai mare incredere,si oastea cea mica din care erau formati boieri sau cavaleria. Este de semnalat faptul ca Mircea pastrează dreptul de oaste asupra satelor scutite si se pare ca reactivează aceasta obligatie pentru ohabele create de domnii anteriori. In paralel, inzestreaza armata cu arme si intareste sau infiintează cetatii in punctele strategice ale tarii.
Mircea ctitoreste o serie de manastiri si biserici pe intreg cuprinsul tarii, care vor deveni in timp centre de cultura prin activitatea copistilor si caligrafilor, precum si prin crearea școlii de pictură religioasa si activitatea zugravilor acestora. In 1401, mitropolitul Tarii Romanești primeste titlul de avand astfel jurisdictie si asupra credinciosilor din Ardeal.
Politica externa
Mircea a vrut de la inceput sa isi faca aliante cu tarile vecine pentru a pastra independenta poporului sau,relatia cea mai stransa a avuto cu regele Sigismund de Lugemburg bazata pe interesul reciproc in lupta anti otomana.Trebuie mentionat faptul ca Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Fagaras Amlas și Banatul de Severin; in plus i-a mai acordat castelul Bran și domeniul Bologa din Cluj cu 18 sate.Cu toate ca juramantul de credinta nu s-a pastrat pana in zilele noastre, aluzii la existenta acestuia se regasesc in tratatul militar între cele două tari, incheiat la Brasov în 1395.
Mircea a incheiat o alianta cu Petru1 domnitorul Moldovei in 1389 apoi prin intermediul sau tot in acel an a incheiat un tratat de pace cu regele Poloniei Vladislav al doilea,alianta era indreptata impotriva lui Sigistmund de Luxemburg,in cazul in care acesta ar fi pornit la razboi in una dintre aceste doua tari.
Tratatul a fost innoit in 1404, cu termeni mai putini precisi. Dupa intrevederea din 1406 de la Severin, in care regele Sigismund i-ar fi cerut lui Mircea cetatea Licostomo,relatiile dintre Ungaria și Tara Romaneasca se inrautatesc. Pentru a contracara o eventuala campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reinoieste in 1410 tratatul cu Polonia.
In 1400, Mircea il indepartează de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul si il impune ca domn pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman1 Musat. Pana la moartea voievodului muntean, relatiile dintre cele două tari vor ramane cordiale.
Mircea a mai intretinut relatii de bună vecinatate și cu regii tarii din sudul Dunarii. In perspectiva caderii Dobrogei sub stapanirea otomana,ceea ce i-ar fi adus inamicul in zona porturilor dunarene, Mircea preia initiativa si o alipeste Tarii Romanesti in 1388 fapt ce i se aduce cuvinte de lauda din partea regelui maghiar si al ducatului Venetiei.
Conflictul cu Imperiul Otoman
Cauzele care l-au facut pe Mircea sa intre in conflict cu Imperiul Otoman au fost acelea ca domnul muntean a intervenit in sprijinul popoarelor crestine de la sud de Dunare.In anul 1395 insusi imparatul Imperiului Otoman Baiazid1 a pornit la razboi impotriva lui Mircea cu o oastea ce dapasea 40.000 de oameni.Pe de cealalta parte armata lui Mircea nu depasea 12000 de oameni,era clar ca Mircea nu le putea face fata turcilor intro batalie decesiva asa ca a ales tactica de hartuire
In ziua de 17 mai 1395 are loc batalia de la ROVINE (locul exact al bataliei nu este stiut)dupa ce a poruncit ca toata populatia sa fie dusa in munti Mircea ea hartuit pe turci odata cu trecerea acestora peste Dunare.
Referitor la acest loc - cuvantul "rovine" inseamna "santuri" - exista discutii: unii cred ca ar fi fost langa Craiova, altii il aseaza pe apa Ialomitei in timp ce o a treia versiune il situeaza pe unul dintre raurile Calmatui, Vedea, Teleorman sau Arges. Batalia a fost crunta si sangeroasa cu pierderi mari pe ambele parti.Desi izvoarele istorice sunt certe in privinta biruintei lui Mircea ea nu a putut opri inaintarea armatei turcesti mul superioare numeric,asa ca romanii s-au retras spre Arges unde are loc o noua lupta de asta dara defavorabila lui Mircea.Din acest motiv istoricii pun la indoiala faptul ca Mircea ea batut pe turci la Rovine oricum cert este ca Mircea era primul european care infrunta Imperiul Otoman si care iesea cu capul in sus dintr-o asemenea confruntare care a facut in timpul cel mai scurt inconjurul Europei.
Mircea era constient de disproportia numerica si de puterea uriasa a turcilor precum si de unele dificultati interne, ca de exemplu aparitia unui pretendent la tron, un anume Vlad, care inchinandu-se otomanilor a fost numit domn. Astfel, in urma luptei cu turcii din zona Argesului, Mircea trece muntii si incheie la Brasov, la 7 martie 1395, un tratat de alianta cu regele Sigismund al Ungariei, tratat care prevedea ajutorul reciproc in lupta antiotomana. La 6 aprilie, in acelasi an, armata lui Sigismund si cea a lui Mircea reunite erau gata de plecare spre Tara Romaneasca. Campania a avut loc in cursul lunii mai si a dus la redobandirea cetatii Turnu din mana turcilor. Totusi, Vlad cel pus de Baiazid nu a putut fi izgonit, mai mult chiar, el va ataca armata lui Sigismund odata cu retragerea acestuia, princinuindu-i mari pierderi.
Se poate spune ca Mircea a ramas ceva vreme in Oltenia sau chiar in Ardeal unde beneficia de prietenia maghiarilor,datorita faptului ca Serbia era sub suzeranitate otomana si prin faptul ca Bulagaria a fost cucerita in 1393,ungurii se vedeau amenintati de puterea otomana.
Regele Sigistmund hotarase ca trebuea indeplinita o cruciada crestina impotriva ,,paganilor,,pentru indepartarea acestora de pe Dunare sau chiar din Europa.
In luna mai a anului 1336 au inceput sa soseasca la Buda(Pesta) primii cavaleri francezi si burgunzi, urmati de cei germani sub conducerea lui Ioan de Zollern si de cavalerii englezi condusi de ducele de Lancaster. Venetia dadea ajutor cu flota ei, iar Bizantul intra si el in coalitie. In toiul verii, mandra armata se indrepta spre tinuturile noastre.Trebue precizat faptul ca vorbim despre o armata foarte bine organizata,sunt unii dintre cei mai buni paladini din lume in componenta ei si unii dintre cei mai eficienti spadasini.Ultima cruciada la care au participar tot tarile vestice a fost cea de acum 300 de ani pentru eliberarea Ierusalimului tot din mainile musulmanilor care de asta data sunt mult mai pregatiti pentru o noua confruntare.
La 13 august, Sigismund era la Orsova, unde il astepta Mircea cu oastea sa. Cu totul, crestinii erau in jurul a 100.000, dintre care 60.000 cavaleri si 40.000 pedestrasi. Cetatile ocupate de turci, Vidin si Rahova au fost luate fara greutate, armata crestina reusind sa asedieze si Nicopole, pe uscat si pe apa. Baiazid era plecat in timpul acesta la Tarnovo. Afland despre sosirea aliatilor, se indreapta degraba cu toate puterile spre cetatea asediata. Confruntarea decisiva intre crestini si musulmani are loc la Nicopole la 28 septembrie 1396.
Mircea cunoscand felul de lupta a turcilor se ofera sa atace el primul cu oastea sa,el a incercat sa le explice tactica de lupta celorlalti generali din armata crestina.Tactica sa nu includea atacul frontal asa cum obisnuiau cavalerii francezi invatati cu armurile lor grele cu caii lor grei si imbracati in zale.Atacul trebuea dat mai intai de cavaleria usoara pentru a anihila pedestrasi otomani aflati in prima linie.Totusi, ducele Burgundiei, Jean de Nevers, mandru de fata celor sase mii de cavaleri de sub comanda sa, va obtine de la Sigismund onoarea de a deschide el lupta, ceea ce s-a dovedit a fi o eroare. Greii cavaleri strabat in forta doua cete turcesti dar inainteaza prea adanc in campul otoman, randurile turcesti se inchid in urma lor si cavalerii sunt macelariti. Insusi regele Sigismund abia scapa cu viata, fugind cu o corabie pe Dunare, apoi pe mare, spre Dalmatia. Nicopole a reusit astfel sa fie numai o uriasa catastrofa pentru armatele crestinilor.Orgoliul prea mare al comandantilor crestini le-a adus cruciatilor aceasta catastrofa.Dupa batalie Mircea era chiar acuzat de tradare deoarece el impreuna cu cavaleria sa usoara nu au intrat deloc in lupta.Aceasta afirmatie este total mincinoasa deoare era in interesul lui Mircea ca armata otomana sa fie invinsa.
Participarea sa la coalitia ispravita atat de dureros la Nicopole trebuia sa atraga o replica, neintarziata, din partea lui Baiazid. Intr-adevar, in anul urmator, 1397, o armata turceasca a trecut Dunarea, in Muntenia, dar a fost infranta de voievodul muntean. Poate cea mai prolifica batalie purtata cu succes din intreaga istorie a romanilor abia avea sa urmeze, odata cu sosirea anului de gratie 1400.
Conform unui izvor istoric o armata otomana formata din circa 60.000 de soldati fata o expeditie de prada in Ungaria,la intoarcere erau luati prin surprindere de Mircea si oastea sa care macelaresc aproape toata armata otomana.Sunt date care spun ca la intoarcerea acesteia peste Dunare nu mai ramasesera decat 3000 de turci,era a patra victorie glorioasa din timpul domniei lui Mircea.
Au urmat apoi niste ani bine meritati de pace in care Tara Romaneasca putea sa sa consolideze mai bine,Baiazid s-a orientat sa cucereasca Grecia si Asia Mica.
Baiazid care se putea lauda cu distrugerea armatei cruciatilor nu putea cuceri Tara Romaneasca condusa de Mircea,poate ca dorinta romanilor de a avea o tara libera la tinut departe pe Baiazid de hotarele tarii,totisi acesta vroia sa razbune infrangerea armatei sale din 1400 dar tocmai cand se pregatea sa il atace pe Mircea o forta de temut din Asia invadeaza Turcia si il captureaza pe Baiazid.Este vorba despre un grup de mongoli condusi de un anume Timur Lenk care il infrange pe Baiazid si cu ajutorul tatarilor in capitala acestuia ankara.
Dupa moarte lui Baiazid au urmat lupte grele intre cei trei fii al lui cu scopul de a obtine domnia,acest conflict le-a dat un timp de gandire popoarelor apropiate care scapau o vreme de atacul otoman.
Astfel, imparatul de la Constantinopol a recastigat cateva cetati, Stefan Lazarovici al Serbiei s-a proclamat independent, iar fiii lui Strasimir si Sisman au vrut sa elibereze Bulgaria, dar n-au reusit. Mircea a trecut Dunarea si a cuprins sudul Dobrogei. Cetati precum Chilia ia-u deschis portile si iau cerut protectia. Pentru scurt timp, Mircea a nutrit speranta ca primejdia otomana poate fi inlaturata prin alungarea turcilor din Europa; se bizuia pe puterea armatei sale si pe ajutoarele principilor crestini, mai ales pe Sigismund al Ungariei, cu care se intalnise la Severin in toamna anului 1406 si pe Stefan Lazarevici al sarbilor, pe care-l ajutase in recucerirea cetatii Belgradului.
Dar, repede, domnul muntean s-a convins ca nu se poate bizui decat pe ai sai: Sigismund promisese mult dar nu facuse nimic. Totusi, Mircea va incerca un fin joc diplomatic pentru slabirea puterii otomane, si anume sprijinirea lui Musa, fiul lui Baiazid, in lupta pentru tronul otoman. L-a adus pe acesta in Tara Romaneasca, i-a aratat o atentie deosebita ba, mai mult, a trimis la Constantinopol pe fiul sau, Vlad, ca sa-i indemne pe bizantini sa-l sprijine pe Musa. Mircea il ajuta pe Musa si cu o armata condusa de nepotul sau, Dan, gratie careia Musa il bate, in 1411, pe Soleiman si se proclama sultan de Adrianopol. Musa ii ofera lui Mircea o serie de posesiuni in dreapta Dunarii si pentru o vreme, Tara Romaneasca cunoaste pacea si se reface dupa atatea lupte grele. In anul 1413, Musa este infrant de un alt frate, Mahomed care, fireste, nu uita sprijinul de care fratele sau s-a bucurat din partea lui Mircea.
Turcii trec din nou Dunarea si ocupa cetile Girgiu si Turnu,de asemenea Dobrogea este cucerita,va fi din nou in posesia noastra in anul 1877.
Cu aceasta se incheie orice incercare a domnului muntean de a sprijini un sultan care sa-i fie recunoscator. Mircea este obligat sa recunoasca superioritatea puterii otomane: a dus tratative cu sultanul si a acceptat sa-i platesca bir, haraciul anual, in schimbul independentei tarii; era rascumpararea pacii prin tratatele numite "capitulatii", care garantau neamestecul turcilor in organizarea interna a Tarii Romanesti.
Mircea nu mai avea alte alternative armata lui era slabita,tara trebuea cladita,iar economiz trebuea din nou pusa la punct,acceptarea pacii era cea mai buna alternativa.
Politica interna a lui Mircea cel Batran s-a axat pe dezvoltarea comertului si a vietii economice. In anii 1403 si 1409 a incheiat tratate economice cu lipovenii, iar in anul 1413 cu brasovenii. Tara Romaneasca exporta blanuri, piei, vite, sare, miere, ceara, grau, peste si branza, iar importurile veneau atat din rasarit, cat si din apus. Ca multi alti voievozi romani, Mircea cel Batran este si ctitor de biserici. Cea mai de seama manastire construita de Mircea este Cozia, care avea sa serveasca locul de vecial lui si al familiei sale.
In timpul domniei lui Mircea Tara Romaneasca si-a atins intinderea maxima aceasta incepea din Banat si se termina cu sudul Moldovei.
Timp de aproape 15 ani Mircea a fost principele crestin care se bucura de cea mai mare faima si autoritate in rasaritul Europei,fiind singurul care l-a invins de doua ori pe temutul Baiazid.
Mircea inceteaza din viata la 31 ianuarie 1418,este ingropat cu toate onorurile cuvenite la Manastirea Cozia zidita chiar din cererea acestuia.
Daca nu ar fi fost acest ,,principe viteaz si ager,,cum il numeau crestinii probabil Muntenia nu si-ar mai fi putut pastra independenta,felul cum si-a aparat tara dar si felul cum a conduso la facut in aceea vreme cunoscut in intreaga Europa ca fiind un adevarat adept si luptator al crestinatatii.
Mircea cel Batran
Daca ar fi vreodata sa alegem un personaj mai controversat sau mai misterios ei bine Mircea ar fi acest om.Numele acestui om precum si faptele lui vor ramane mult timp in amintirea celora care au citit,au studiat sau au auzit vreodata de ,,Mircea cel Batran,,
S-a nascut in 1355 undeva pe langa judetul Prahova de astazi,era fiul lui Radu 1 domnitor al Tarii Romanesti intre anii 1377-1383 si nepotul lui Nicolae Alexandru tot un domnitor al Valahiei.Mircea facea parte din familia Basarabilor,cea care a avut rolul decisiv in intemeierea Valahiei,familia din care s-au ales si primii domni ai tarii cum ar fi si Basarab1
Numele lui insemna ,,Mircea cel Vechi,,din batrani dar odata cu evolutia limbii a ajuns sa isi piarda sensul initial iar supranumele de ,,cel Batran,,presupune in general in limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume.
Mircea urca pe tron in anul 1386 dupa moartea fratelui sau Dan,odata cu inscaunarea lui acesta vrea sa continue ce a inceput fratele sau adica consolidarea economiei,armatei,administratiei si bisericii.
Odata ce a ajuns la tron acesta stia ca ii va fi tare greu sa reziste in fata tendintelor de expansiune ale Imperiului maghiar sau ale polonilor care urmareau acapararea gurilor Dunarii si sa opreasca fortele otomane aflate in pragul cuceririlor.
Politica interna
Mircea isi organizeaza teritoriul intro forma centralizata,sub autoritatea domniei care era la curtea de Arges,economia tarii este intarita prin aplicarea de impozite si taxe care la inceput cerea oamenilor o suma destul de mare de bani dar dupa ce lefurile lor au crescut acest inconovient nu a mai contat.A fost creata o moneda unica in cantitati suficiente si in valori potrivite,au fost stimulate schimburile comerciale cu tarile vecine cu care Valahia se afla in pace.Se infiintează noi surse de venit in urma deschiderii minelor de aramă, in timp ce productiile de cereale, animale și sare cresc.
Administratia este organizata centralizat, punandu-se accentul pe sfatul boieresc alcatuit in principal din dregatorii curtii care mai tarziu il vor trada pe Mircea. De asemenea, se inmulteste numarul functionarilor insarcinați cu adunarea impozitelor si judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdictia precum și datele pentru strangerea darilor.
Armata este organizată in oastea cea mare, alcatuită în principal din tarani in care Mircea avea cea mai mare incredere,si oastea cea mica din care erau formati boieri sau cavaleria. Este de semnalat faptul ca Mircea pastrează dreptul de oaste asupra satelor scutite si se pare ca reactivează aceasta obligatie pentru ohabele create de domnii anteriori. In paralel, inzestreaza armata cu arme si intareste sau infiintează cetatii in punctele strategice ale tarii.
Mircea ctitoreste o serie de manastiri si biserici pe intreg cuprinsul tarii, care vor deveni in timp centre de cultura prin activitatea copistilor si caligrafilor, precum si prin crearea școlii de pictură religioasa si activitatea zugravilor acestora. In 1401, mitropolitul Tarii Romanești primeste titlul de avand astfel jurisdictie si asupra credinciosilor din Ardeal.
Politica externa
Mircea a vrut de la inceput sa isi faca aliante cu tarile vecine pentru a pastra independenta poporului sau,relatia cea mai stransa a avuto cu regele Sigismund de Lugemburg bazata pe interesul reciproc in lupta anti otomana.Trebuie mentionat faptul ca Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Fagaras Amlas și Banatul de Severin; in plus i-a mai acordat castelul Bran și domeniul Bologa din Cluj cu 18 sate.Cu toate ca juramantul de credinta nu s-a pastrat pana in zilele noastre, aluzii la existenta acestuia se regasesc in tratatul militar între cele două tari, incheiat la Brasov în 1395.
Mircea a incheiat o alianta cu Petru1 domnitorul Moldovei in 1389 apoi prin intermediul sau tot in acel an a incheiat un tratat de pace cu regele Poloniei Vladislav al doilea,alianta era indreptata impotriva lui Sigistmund de Luxemburg,in cazul in care acesta ar fi pornit la razboi in una dintre aceste doua tari.
Tratatul a fost innoit in 1404, cu termeni mai putini precisi. Dupa intrevederea din 1406 de la Severin, in care regele Sigismund i-ar fi cerut lui Mircea cetatea Licostomo,relatiile dintre Ungaria și Tara Romaneasca se inrautatesc. Pentru a contracara o eventuala campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reinoieste in 1410 tratatul cu Polonia.
In 1400, Mircea il indepartează de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul si il impune ca domn pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman1 Musat. Pana la moartea voievodului muntean, relatiile dintre cele două tari vor ramane cordiale.
Mircea a mai intretinut relatii de bună vecinatate și cu regii tarii din sudul Dunarii. In perspectiva caderii Dobrogei sub stapanirea otomana,ceea ce i-ar fi adus inamicul in zona porturilor dunarene, Mircea preia initiativa si o alipeste Tarii Romanesti in 1388 fapt ce i se aduce cuvinte de lauda din partea regelui maghiar si al ducatului Venetiei.
Conflictul cu Imperiul Otoman
Cauzele care l-au facut pe Mircea sa intre in conflict cu Imperiul Otoman au fost acelea ca domnul muntean a intervenit in sprijinul popoarelor crestine de la sud de Dunare.In anul 1395 insusi imparatul Imperiului Otoman Baiazid1 a pornit la razboi impotriva lui Mircea cu o oastea ce dapasea 40.000 de oameni.Pe de cealalta parte armata lui Mircea nu depasea 12000 de oameni,era clar ca Mircea nu le putea face fata turcilor intro batalie decesiva asa ca a ales tactica de hartuire
In ziua de 17 mai 1395 are loc batalia de la ROVINE (locul exact al bataliei nu este stiut)dupa ce a poruncit ca toata populatia sa fie dusa in munti Mircea ea hartuit pe turci odata cu trecerea acestora peste Dunare.
Referitor la acest loc - cuvantul "rovine" inseamna "santuri" - exista discutii: unii cred ca ar fi fost langa Craiova, altii il aseaza pe apa Ialomitei in timp ce o a treia versiune il situeaza pe unul dintre raurile Calmatui, Vedea, Teleorman sau Arges. Batalia a fost crunta si sangeroasa cu pierderi mari pe ambele parti.Desi izvoarele istorice sunt certe in privinta biruintei lui Mircea ea nu a putut opri inaintarea armatei turcesti mul superioare numeric,asa ca romanii s-au retras spre Arges unde are loc o noua lupta de asta dara defavorabila lui Mircea.Din acest motiv istoricii pun la indoiala faptul ca Mircea ea batut pe turci la Rovine oricum cert este ca Mircea era primul european care infrunta Imperiul Otoman si care iesea cu capul in sus dintr-o asemenea confruntare care a facut in timpul cel mai scurt inconjurul Europei.
Mircea era constient de disproportia numerica si de puterea uriasa a turcilor precum si de unele dificultati interne, ca de exemplu aparitia unui pretendent la tron, un anume Vlad, care inchinandu-se otomanilor a fost numit domn. Astfel, in urma luptei cu turcii din zona Argesului, Mircea trece muntii si incheie la Brasov, la 7 martie 1395, un tratat de alianta cu regele Sigismund al Ungariei, tratat care prevedea ajutorul reciproc in lupta antiotomana. La 6 aprilie, in acelasi an, armata lui Sigismund si cea a lui Mircea reunite erau gata de plecare spre Tara Romaneasca. Campania a avut loc in cursul lunii mai si a dus la redobandirea cetatii Turnu din mana turcilor. Totusi, Vlad cel pus de Baiazid nu a putut fi izgonit, mai mult chiar, el va ataca armata lui Sigismund odata cu retragerea acestuia, princinuindu-i mari pierderi.
Se poate spune ca Mircea a ramas ceva vreme in Oltenia sau chiar in Ardeal unde beneficia de prietenia maghiarilor,datorita faptului ca Serbia era sub suzeranitate otomana si prin faptul ca Bulagaria a fost cucerita in 1393,ungurii se vedeau amenintati de puterea otomana.
Regele Sigistmund hotarase ca trebuea indeplinita o cruciada crestina impotriva ,,paganilor,,pentru indepartarea acestora de pe Dunare sau chiar din Europa.
In luna mai a anului 1336 au inceput sa soseasca la Buda(Pesta) primii cavaleri francezi si burgunzi, urmati de cei germani sub conducerea lui Ioan de Zollern si de cavalerii englezi condusi de ducele de Lancaster. Venetia dadea ajutor cu flota ei, iar Bizantul intra si el in coalitie. In toiul verii, mandra armata se indrepta spre tinuturile noastre.Trebue precizat faptul ca vorbim despre o armata foarte bine organizata,sunt unii dintre cei mai buni paladini din lume in componenta ei si unii dintre cei mai eficienti spadasini.Ultima cruciada la care au participar tot tarile vestice a fost cea de acum 300 de ani pentru eliberarea Ierusalimului tot din mainile musulmanilor care de asta data sunt mult mai pregatiti pentru o noua confruntare.
La 13 august, Sigismund era la Orsova, unde il astepta Mircea cu oastea sa. Cu totul, crestinii erau in jurul a 100.000, dintre care 60.000 cavaleri si 40.000 pedestrasi. Cetatile ocupate de turci, Vidin si Rahova au fost luate fara greutate, armata crestina reusind sa asedieze si Nicopole, pe uscat si pe apa. Baiazid era plecat in timpul acesta la Tarnovo. Afland despre sosirea aliatilor, se indreapta degraba cu toate puterile spre cetatea asediata. Confruntarea decisiva intre crestini si musulmani are loc la Nicopole la 28 septembrie 1396.
Mircea cunoscand felul de lupta a turcilor se ofera sa atace el primul cu oastea sa,el a incercat sa le explice tactica de lupta celorlalti generali din armata crestina.Tactica sa nu includea atacul frontal asa cum obisnuiau cavalerii francezi invatati cu armurile lor grele cu caii lor grei si imbracati in zale.Atacul trebuea dat mai intai de cavaleria usoara pentru a anihila pedestrasi otomani aflati in prima linie.Totusi, ducele Burgundiei, Jean de Nevers, mandru de fata celor sase mii de cavaleri de sub comanda sa, va obtine de la Sigismund onoarea de a deschide el lupta, ceea ce s-a dovedit a fi o eroare. Greii cavaleri strabat in forta doua cete turcesti dar inainteaza prea adanc in campul otoman, randurile turcesti se inchid in urma lor si cavalerii sunt macelariti. Insusi regele Sigismund abia scapa cu viata, fugind cu o corabie pe Dunare, apoi pe mare, spre Dalmatia. Nicopole a reusit astfel sa fie numai o uriasa catastrofa pentru armatele crestinilor.Orgoliul prea mare al comandantilor crestini le-a adus cruciatilor aceasta catastrofa.Dupa batalie Mircea era chiar acuzat de tradare deoarece el impreuna cu cavaleria sa usoara nu au intrat deloc in lupta.Aceasta afirmatie este total mincinoasa deoare era in interesul lui Mircea ca armata otomana sa fie invinsa.
Participarea sa la coalitia ispravita atat de dureros la Nicopole trebuia sa atraga o replica, neintarziata, din partea lui Baiazid. Intr-adevar, in anul urmator, 1397, o armata turceasca a trecut Dunarea, in Muntenia, dar a fost infranta de voievodul muntean. Poate cea mai prolifica batalie purtata cu succes din intreaga istorie a romanilor abia avea sa urmeze, odata cu sosirea anului de gratie 1400.
Conform unui izvor istoric o armata otomana formata din circa 60.000 de soldati fata o expeditie de prada in Ungaria,la intoarcere erau luati prin surprindere de Mircea si oastea sa care macelaresc aproape toata armata otomana.Sunt date care spun ca la intoarcerea acesteia peste Dunare nu mai ramasesera decat 3000 de turci,era a patra victorie glorioasa din timpul domniei lui Mircea.
Au urmat apoi niste ani bine meritati de pace in care Tara Romaneasca putea sa sa consolideze mai bine,Baiazid s-a orientat sa cucereasca Grecia si Asia Mica.
Baiazid care se putea lauda cu distrugerea armatei cruciatilor nu putea cuceri Tara Romaneasca condusa de Mircea,poate ca dorinta romanilor de a avea o tara libera la tinut departe pe Baiazid de hotarele tarii,totisi acesta vroia sa razbune infrangerea armatei sale din 1400 dar tocmai cand se pregatea sa il atace pe Mircea o forta de temut din Asia invadeaza Turcia si il captureaza pe Baiazid.Este vorba despre un grup de mongoli condusi de un anume Timur Lenk care il infrange pe Baiazid si cu ajutorul tatarilor in capitala acestuia ankara.
Dupa moarte lui Baiazid au urmat lupte grele intre cei trei fii al lui cu scopul de a obtine domnia,acest conflict le-a dat un timp de gandire popoarelor apropiate care scapau o vreme de atacul otoman.
Astfel, imparatul de la Constantinopol a recastigat cateva cetati, Stefan Lazarovici al Serbiei s-a proclamat independent, iar fiii lui Strasimir si Sisman au vrut sa elibereze Bulgaria, dar n-au reusit. Mircea a trecut Dunarea si a cuprins sudul Dobrogei. Cetati precum Chilia ia-u deschis portile si iau cerut protectia. Pentru scurt timp, Mircea a nutrit speranta ca primejdia otomana poate fi inlaturata prin alungarea turcilor din Europa; se bizuia pe puterea armatei sale si pe ajutoarele principilor crestini, mai ales pe Sigismund al Ungariei, cu care se intalnise la Severin in toamna anului 1406 si pe Stefan Lazarevici al sarbilor, pe care-l ajutase in recucerirea cetatii Belgradului.
Dar, repede, domnul muntean s-a convins ca nu se poate bizui decat pe ai sai: Sigismund promisese mult dar nu facuse nimic. Totusi, Mircea va incerca un fin joc diplomatic pentru slabirea puterii otomane, si anume sprijinirea lui Musa, fiul lui Baiazid, in lupta pentru tronul otoman. L-a adus pe acesta in Tara Romaneasca, i-a aratat o atentie deosebita ba, mai mult, a trimis la Constantinopol pe fiul sau, Vlad, ca sa-i indemne pe bizantini sa-l sprijine pe Musa. Mircea il ajuta pe Musa si cu o armata condusa de nepotul sau, Dan, gratie careia Musa il bate, in 1411, pe Soleiman si se proclama sultan de Adrianopol. Musa ii ofera lui Mircea o serie de posesiuni in dreapta Dunarii si pentru o vreme, Tara Romaneasca cunoaste pacea si se reface dupa atatea lupte grele. In anul 1413, Musa este infrant de un alt frate, Mahomed care, fireste, nu uita sprijinul de care fratele sau s-a bucurat din partea lui Mircea.
Turcii trec din nou Dunarea si ocupa cetile Girgiu si Turnu,de asemenea Dobrogea este cucerita,va fi din nou in posesia noastra in anul 1877.
Cu aceasta se incheie orice incercare a domnului muntean de a sprijini un sultan care sa-i fie recunoscator. Mircea este obligat sa recunoasca superioritatea puterii otomane: a dus tratative cu sultanul si a acceptat sa-i platesca bir, haraciul anual, in schimbul independentei tarii; era rascumpararea pacii prin tratatele numite "capitulatii", care garantau neamestecul turcilor in organizarea interna a Tarii Romanesti.
Mircea nu mai avea alte alternative armata lui era slabita,tara trebuea cladita,iar economiz trebuea din nou pusa la punct,acceptarea pacii era cea mai buna alternativa.
Politica interna a lui Mircea cel Batran s-a axat pe dezvoltarea comertului si a vietii economice. In anii 1403 si 1409 a incheiat tratate economice cu lipovenii, iar in anul 1413 cu brasovenii. Tara Romaneasca exporta blanuri, piei, vite, sare, miere, ceara, grau, peste si branza, iar importurile veneau atat din rasarit, cat si din apus. Ca multi alti voievozi romani, Mircea cel Batran este si ctitor de biserici. Cea mai de seama manastire construita de Mircea este Cozia, care avea sa serveasca locul de vecial lui si al familiei sale.
In timpul domniei lui Mircea Tara Romaneasca si-a atins intinderea maxima aceasta incepea din Banat si se termina cu sudul Moldovei.
Timp de aproape 15 ani Mircea a fost principele crestin care se bucura de cea mai mare faima si autoritate in rasaritul Europei,fiind singurul care l-a invins de doua ori pe temutul Baiazid.
Mircea inceteaza din viata la 31 ianuarie 1418,este ingropat cu toate onorurile cuvenite la Manastirea Cozia zidita chiar din cererea acestuia.
Daca nu ar fi fost acest ,,principe viteaz si ager,,cum il numeau crestinii probabil Muntenia nu si-ar mai fi putut pastra independenta,felul cum si-a aparat tara dar si felul cum a conduso la facut in aceea vreme cunoscut in intreaga Europa ca fiind un adevarat adept si luptator al crestinatatii.
marți, 18 ianuarie 2011
Istoria neamului român
Partea a cincea
Intemeierea Transilvaniei
In secolul al 8 dHr un neam migrator de origine asiatica(azi mongolii) s-au asezat in Pannonia(Transilvania de astazi).In acesto loc existau deja mai multe voievodate.
Un prim voievodat era al unui anumuit Glad era asezat in Banatul de mai tarziu şi avea ca asezări intărite cetătile de la Cuvin şi Orşova(ulterior reconstruita dupa ce a fost dintrusa de romani) . Orşova era, probabil, reşedinţa voievodului care avea o oaste numeroasa şi chiar foartea bine intretinuta, acesta mai avea legaturi cu slavii sud-dunareni organizati in Taratul bulgar.
Un al doilea voievodat cel al lui Gelu este mentionat sub numele de „terra Ultransilvania" şi se afla situat în estul Depresiunii Transilvaniei. Resedinta voievodală era la Dabaca, iar printre alte asezari intarite se numarau Cluj-Manastur şi Moldovenesti. Ducatul lui Menumorut era situat între Ţara Oasului şi bazinul inferior al Muresului şi avea ca cetăţi: Biharea, Zalău şi Sătmar. Dupa ce a inceput luptele cu ungurii in prima faza cetatile lui opun rezistenta dar in final sunt cucerite,Gelu este prins so omorat iar succesorul lui va fi o capetenie maghiara Tuhutum.
Abia în secolul al Xl-lea, din aflăm despre existenţa altor voievodate romanesti unul este condus de Ahtum, un urmas al lui Glad, care se află în conflict cu regele maghiar, Ştefan cel Sfanţ pentru transportarea sarii de pe Mures si un altul de un urmas al lui Tuhutum, Geula, sau Gyula care este inchis pe viata de catre Stefan cel Sfant. Motivul acestui din urmă conflict, soldat cu ocuparea tarii, este faptul că Gyula „refuza să fie crestin" in conditiile în care episcopia ortodoxă înfiintata la Alba Iulia a fost desfiintata de regele maghiar.
Al doilea voievodat mentionat in secolul al Xl-lea, condus de Gyula, caracterizat ca fiind întins şi foarte bogat cuprinde Podisul Transilvaniei şi Muntii Apuseni. Şi aici existau asezari intarite la Dabaca, Moreşti (pe Mures), Moigrad şi Balgrad (Alba Iulia), iar voievodul devenise şi el ortodox, lucru deloc convenabil in contextul incercarilor continue ale lui Stefan cel Sfant de a catoliciza tara.
Desi regii maghiari au reusit să anihileze formatiunile politice prestatale din Transilvania totusi datorită luptelor pentru tron, a anarhiei interne şi a presiunilor venite din exterior nu au reusit sa-şi instaleze imediat stapanirea in Transilvania abia în 1075 cancelaria arpadiana emite un document referitor la cetatea Turda.
După anul 1100, maghiarii incerca sa organizeze Transilvania după model apusean impunand catolicismul printr-un „episcopus Ultratransilvaniae", amintit in 1111 sub numele de Simion şi încercand, prin intermediul lui Mercurius „princeps Ultratransilvaniae", să inlocuiască în 1113 institutia voievodatului cu principatul. Ambele masuri, atat cea religioasaă cat şi cea politico-administrativa, au avut de înfruntat opoziţia populatiei locale. Deşi nu au renuntat la ideea de catolicizare, sprijinit fiind puternic de catre papalitate, totusi au fost nevoiti să renunţe la ideea de principat.
Cu scopul de a apara granitele şi de a stimula dezvoltarea economica, regalitatea maghiară i-a colonizat în secolele XII-XIII, pe secui şi pe saşi în regiunile de granita ale Transilvaniei. Aceştia se bucura de multiple drepturi şi avantaje, şi sunt organizaţi în scaune.
In secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei profită de problemele din Ungaria pentru a incerca sa se indeparteze de aceasta. Pentru aceasta, Roland Borşa convoacă în 1288 prima Adunare obsteasca numeste comiţi şi acordă privilegii. Ladislau Kan (1294-1315), în schimb, a fost un adevărat arbitru al situatiei din regat care, îşi constituie la Deva, o adevarata curte, de unde isi exercita atributele de şef al unui stat autonom si încheie intelegeri cu tari de sine stătătoare. Abia regii angevini sunt aceia care readuc Transilvania la statutul de voievodat vasal regelui Ungariei. Situatia romanilor din Transilvania s-a agravat în conditiile in care regii maghiari încep politica de maghiarizare şi catolicizare forţată. Apartenenta la o funcţie a fost legată de apartenenta la religia catolică.
Izvoarele istorice amintesc despre aportul populatiei romanesti din Transilvania la formarea Moldovei şi a Tarii Romaneşti. In ceea ce priveste Tara Românească ne este amintit descalecatul lui Negru- Voda din Fagaras, la sfarsitul secolului al 12-lea.Voievodul semilegendar Radu Negru a trecut Carpaţii instalându-se la Câmpulung, „descălecatul „ este urmat de întemeierea ţării.
In zilele noastre se cunosc insa foarte putine informatii cu privire la populatia transilvaneana,ungurii mentinandu-si idee de baza ca Transilvania ar fi fost a lor,Intradevar nu este de exclus nici aceasta idee dar ei ar trebui sa se intrebe cu ce drept afirma ca Transilvania este a lor cand ei nu sunt nici macar de origini europene,au fost un popor nomad care a venit in Europa si a ocupat un mic teritoriu(azi Ungaria)care apoi a pus stapanire pe teritoriile noastre.
Din punctul meu de vedere ungurii au dreptate atunci cand zic ca au ,,modernizat,,Transilvania,este adevarat ca in 400 de ani de dominatie,ungurii au construit multe cetati,castele,palaturi sau chiar orase pe teritoriul transilvanean,azi ei afirmand ca daca nu ar fi fost influenta ungara asupra Transilvaniei aceasta ar fi ajuns la fel de slab modernizate cum sunt Moldova si Tara romaneasca(afirmand ungurii)
Aceasta afirmatie jicnitoare ne face sa intelegem ca in mare parte au dreptate,dar ei ar fi bine sa stie ca in timp ce isi construiau la ei in tara si in Transilvania palate si castele noi aparam la gurile Dunarii oprirea popoarelor invadatoare,am fi putut construi si noi ca ei adevarate frumuseti arhitecturale dar in schimb de asta a trebuit sa ne dam viata ,,pentru a avea ei o perioada indelungata de liniste,,
Ei ar trebui azi sa ne multumeasca ca inca mai pot vorbi aceiasi limba avea inca aceiasi religie si aceleasi obiceiuri
Intemeierea Transilvaniei
In secolul al 8 dHr un neam migrator de origine asiatica(azi mongolii) s-au asezat in Pannonia(Transilvania de astazi).In acesto loc existau deja mai multe voievodate.
Un prim voievodat era al unui anumuit Glad era asezat in Banatul de mai tarziu şi avea ca asezări intărite cetătile de la Cuvin şi Orşova(ulterior reconstruita dupa ce a fost dintrusa de romani) . Orşova era, probabil, reşedinţa voievodului care avea o oaste numeroasa şi chiar foartea bine intretinuta, acesta mai avea legaturi cu slavii sud-dunareni organizati in Taratul bulgar.
Un al doilea voievodat cel al lui Gelu este mentionat sub numele de „terra Ultransilvania" şi se afla situat în estul Depresiunii Transilvaniei. Resedinta voievodală era la Dabaca, iar printre alte asezari intarite se numarau Cluj-Manastur şi Moldovenesti. Ducatul lui Menumorut era situat între Ţara Oasului şi bazinul inferior al Muresului şi avea ca cetăţi: Biharea, Zalău şi Sătmar. Dupa ce a inceput luptele cu ungurii in prima faza cetatile lui opun rezistenta dar in final sunt cucerite,Gelu este prins so omorat iar succesorul lui va fi o capetenie maghiara Tuhutum.
Abia în secolul al Xl-lea, din aflăm despre existenţa altor voievodate romanesti unul este condus de Ahtum, un urmas al lui Glad, care se află în conflict cu regele maghiar, Ştefan cel Sfanţ pentru transportarea sarii de pe Mures si un altul de un urmas al lui Tuhutum, Geula, sau Gyula care este inchis pe viata de catre Stefan cel Sfant. Motivul acestui din urmă conflict, soldat cu ocuparea tarii, este faptul că Gyula „refuza să fie crestin" in conditiile în care episcopia ortodoxă înfiintata la Alba Iulia a fost desfiintata de regele maghiar.
Al doilea voievodat mentionat in secolul al Xl-lea, condus de Gyula, caracterizat ca fiind întins şi foarte bogat cuprinde Podisul Transilvaniei şi Muntii Apuseni. Şi aici existau asezari intarite la Dabaca, Moreşti (pe Mures), Moigrad şi Balgrad (Alba Iulia), iar voievodul devenise şi el ortodox, lucru deloc convenabil in contextul incercarilor continue ale lui Stefan cel Sfant de a catoliciza tara.
Desi regii maghiari au reusit să anihileze formatiunile politice prestatale din Transilvania totusi datorită luptelor pentru tron, a anarhiei interne şi a presiunilor venite din exterior nu au reusit sa-şi instaleze imediat stapanirea in Transilvania abia în 1075 cancelaria arpadiana emite un document referitor la cetatea Turda.
După anul 1100, maghiarii incerca sa organizeze Transilvania după model apusean impunand catolicismul printr-un „episcopus Ultratransilvaniae", amintit in 1111 sub numele de Simion şi încercand, prin intermediul lui Mercurius „princeps Ultratransilvaniae", să inlocuiască în 1113 institutia voievodatului cu principatul. Ambele masuri, atat cea religioasaă cat şi cea politico-administrativa, au avut de înfruntat opoziţia populatiei locale. Deşi nu au renuntat la ideea de catolicizare, sprijinit fiind puternic de catre papalitate, totusi au fost nevoiti să renunţe la ideea de principat.
Cu scopul de a apara granitele şi de a stimula dezvoltarea economica, regalitatea maghiară i-a colonizat în secolele XII-XIII, pe secui şi pe saşi în regiunile de granita ale Transilvaniei. Aceştia se bucura de multiple drepturi şi avantaje, şi sunt organizaţi în scaune.
In secolul al XIII-lea, voievozii Transilvaniei profită de problemele din Ungaria pentru a incerca sa se indeparteze de aceasta. Pentru aceasta, Roland Borşa convoacă în 1288 prima Adunare obsteasca numeste comiţi şi acordă privilegii. Ladislau Kan (1294-1315), în schimb, a fost un adevărat arbitru al situatiei din regat care, îşi constituie la Deva, o adevarata curte, de unde isi exercita atributele de şef al unui stat autonom si încheie intelegeri cu tari de sine stătătoare. Abia regii angevini sunt aceia care readuc Transilvania la statutul de voievodat vasal regelui Ungariei. Situatia romanilor din Transilvania s-a agravat în conditiile in care regii maghiari încep politica de maghiarizare şi catolicizare forţată. Apartenenta la o funcţie a fost legată de apartenenta la religia catolică.
Izvoarele istorice amintesc despre aportul populatiei romanesti din Transilvania la formarea Moldovei şi a Tarii Romaneşti. In ceea ce priveste Tara Românească ne este amintit descalecatul lui Negru- Voda din Fagaras, la sfarsitul secolului al 12-lea.Voievodul semilegendar Radu Negru a trecut Carpaţii instalându-se la Câmpulung, „descălecatul „ este urmat de întemeierea ţării.
In zilele noastre se cunosc insa foarte putine informatii cu privire la populatia transilvaneana,ungurii mentinandu-si idee de baza ca Transilvania ar fi fost a lor,Intradevar nu este de exclus nici aceasta idee dar ei ar trebui sa se intrebe cu ce drept afirma ca Transilvania este a lor cand ei nu sunt nici macar de origini europene,au fost un popor nomad care a venit in Europa si a ocupat un mic teritoriu(azi Ungaria)care apoi a pus stapanire pe teritoriile noastre.
Din punctul meu de vedere ungurii au dreptate atunci cand zic ca au ,,modernizat,,Transilvania,este adevarat ca in 400 de ani de dominatie,ungurii au construit multe cetati,castele,palaturi sau chiar orase pe teritoriul transilvanean,azi ei afirmand ca daca nu ar fi fost influenta ungara asupra Transilvaniei aceasta ar fi ajuns la fel de slab modernizate cum sunt Moldova si Tara romaneasca(afirmand ungurii)
Aceasta afirmatie jicnitoare ne face sa intelegem ca in mare parte au dreptate,dar ei ar fi bine sa stie ca in timp ce isi construiau la ei in tara si in Transilvania palate si castele noi aparam la gurile Dunarii oprirea popoarelor invadatoare,am fi putut construi si noi ca ei adevarate frumuseti arhitecturale dar in schimb de asta a trebuit sa ne dam viata ,,pentru a avea ei o perioada indelungata de liniste,,
Ei ar trebui azi sa ne multumeasca ca inca mai pot vorbi aceiasi limba avea inca aceiasi religie si aceleasi obiceiuri
Istoria neamului român
Partea a patra
Procesul de intemeiere al Moldovei a presupus unificarea sub o singură conducere a formatiunilor deja existente la est de Carpaţi.
Inca de la sfarsitul secolului al XII- lea, în partea de nord a Moldovei se cristalizează formaţiuni politice, de exemplu o “Ţară a românilor“ menţionata de izvoare germane şi poloneze.Ţinuturile carpato-nistrene erau strabatute de drumurile comerciale ce duceau de la Marea Baltică spre porturile de la gurile Dunării şi Marea Neagra de care se leagă prosperitatea unor oraşe precum Baia, menţionată la mijlocul secolului al XIV-lea drept “cetatea Moldovei“ si capitala acesteia
Ca şi in cazul Tarii Romanesti, traditia vorbeste de mai multe etape în care s-a format Moldova. Potrivit informatiilor istorice o primă etapă de întemeiere a acesteia se distinge între anii 1352-1353, când, în timpul luptelor împotriva tătarilor, în partea de nord-est, pe Valea râului Moldova se organizează de catre regalitatea maghiară o “Marcă“de apărare împotriva tătarilor, o unitate teritoriala, politica şi militara condusa de un voievod maramuresean pe nume Dragos care venise in Moldova impreuna cu oastea lui. Acesta formase mica “marcă“ de apărare prin descălecatul său din Maramureş la Baia, viitoarea capitală a Moldovei Mici).
A doua etapă începe în anul 1359, în condiţii asemănătoare cu cele din Ţara Românească.În anul 1364, in timp ce Ungaria se afla în conflict cu Ţara Românească, are loc revolta boierimii moldovene împotriva maghiarilor. Conducătorul revoltei era un alt voievod de Maramureş, Bogdan, care intrase în conflict cu regalitatea maghiară. El îşi părăsise moşiile din cauza persecutiilor intreprinse de regele maghiar, ii alungase pe urmasii lui Dragos şi proclamase independenţa Moldovei, ceea ce ii dă statului o nouă orientare politică independenta.
Creatorului statului moldovean independent este un anume Laţcu(1365-1374) care, pentru a face fata presiunii polono-maghiare, stabileste raporturi cu papalitatea. In timpul lui, Moldova este recunoscuta, pe plan international, ca stat de sine statator. In timpul urmasului lui Laţcu, Petru I Muşat(1374-1391), intemeietorul dinastiei Musatinilor, statul isi consolidează pozitia politica in raport cu Ungaria şi Polonia.Creşte prosperitatea tarii, se bate pentru prima data moneda şi se încearcă întemeierea Mitropoliei Moldovei, savarsita mai tarziu, sub conducerea lui Alexandru cel Bun.(1401-1402).
Succesorul lui Petru, Roman I realizează desavarsirea de unificare teritorială a Moldovei, intinzandu-si stapanirea din muntii Carpatii pana la tarmul Marii Negre
Moldova s-a intemeiat prin unificarea formatiunilor prestatale româneşti, obţinându-si independenta prin luptele purtate de Bogdan împotriva regalităţii maghiare. După intemeiere, Moldova şi-a creat insti-
tutii proprii capabile sa-i asigure progresul economic şi legitimitatea ca stat de sine statator. Ea a continuat la evolutia civilizatiei romanesti la stavilirea expansiunii otomane spre centrul Europei.
Multi istorici considera ca daca nu ar fi fost acest principat Moldova tari precum Cehia,Slovacia,Polonia sau chiar mari imperii cum ar fi cel Austro-ungar, ar fi putut ajunge toate sub suzeranitate otomana.
Intru-n fel noi am platit cu sangele nostru linistea popoarelor aflate in preajma noastra deoarece ca toate tarile enumerate mai sus si noi eram crestini si era dedatoria noastra ca si credinciosi sa facem tot posibilul sa il impiedicam pe dusman sa ne schimbe religie odata ce ne-ar fi cotropit
Astazi noi suntem tratati ,,cum nu se poate mai bine,,de tarile pe care noi le-am aparat dar cred ca si alti moldoveni de asemenea ca stramosii nostri au aparat hotarele tarii din pura dragoste pentru acest popor nu din obligatii pentru altcineva.
Procesul de intemeiere al Moldovei a presupus unificarea sub o singură conducere a formatiunilor deja existente la est de Carpaţi.
Inca de la sfarsitul secolului al XII- lea, în partea de nord a Moldovei se cristalizează formaţiuni politice, de exemplu o “Ţară a românilor“ menţionata de izvoare germane şi poloneze.Ţinuturile carpato-nistrene erau strabatute de drumurile comerciale ce duceau de la Marea Baltică spre porturile de la gurile Dunării şi Marea Neagra de care se leagă prosperitatea unor oraşe precum Baia, menţionată la mijlocul secolului al XIV-lea drept “cetatea Moldovei“ si capitala acesteia
Ca şi in cazul Tarii Romanesti, traditia vorbeste de mai multe etape în care s-a format Moldova. Potrivit informatiilor istorice o primă etapă de întemeiere a acesteia se distinge între anii 1352-1353, când, în timpul luptelor împotriva tătarilor, în partea de nord-est, pe Valea râului Moldova se organizează de catre regalitatea maghiară o “Marcă“de apărare împotriva tătarilor, o unitate teritoriala, politica şi militara condusa de un voievod maramuresean pe nume Dragos care venise in Moldova impreuna cu oastea lui. Acesta formase mica “marcă“ de apărare prin descălecatul său din Maramureş la Baia, viitoarea capitală a Moldovei Mici).
A doua etapă începe în anul 1359, în condiţii asemănătoare cu cele din Ţara Românească.În anul 1364, in timp ce Ungaria se afla în conflict cu Ţara Românească, are loc revolta boierimii moldovene împotriva maghiarilor. Conducătorul revoltei era un alt voievod de Maramureş, Bogdan, care intrase în conflict cu regalitatea maghiară. El îşi părăsise moşiile din cauza persecutiilor intreprinse de regele maghiar, ii alungase pe urmasii lui Dragos şi proclamase independenţa Moldovei, ceea ce ii dă statului o nouă orientare politică independenta.
Creatorului statului moldovean independent este un anume Laţcu(1365-1374) care, pentru a face fata presiunii polono-maghiare, stabileste raporturi cu papalitatea. In timpul lui, Moldova este recunoscuta, pe plan international, ca stat de sine statator. In timpul urmasului lui Laţcu, Petru I Muşat(1374-1391), intemeietorul dinastiei Musatinilor, statul isi consolidează pozitia politica in raport cu Ungaria şi Polonia.Creşte prosperitatea tarii, se bate pentru prima data moneda şi se încearcă întemeierea Mitropoliei Moldovei, savarsita mai tarziu, sub conducerea lui Alexandru cel Bun.(1401-1402).
Succesorul lui Petru, Roman I realizează desavarsirea de unificare teritorială a Moldovei, intinzandu-si stapanirea din muntii Carpatii pana la tarmul Marii Negre
Moldova s-a intemeiat prin unificarea formatiunilor prestatale româneşti, obţinându-si independenta prin luptele purtate de Bogdan împotriva regalităţii maghiare. După intemeiere, Moldova şi-a creat insti-
tutii proprii capabile sa-i asigure progresul economic şi legitimitatea ca stat de sine statator. Ea a continuat la evolutia civilizatiei romanesti la stavilirea expansiunii otomane spre centrul Europei.
Multi istorici considera ca daca nu ar fi fost acest principat Moldova tari precum Cehia,Slovacia,Polonia sau chiar mari imperii cum ar fi cel Austro-ungar, ar fi putut ajunge toate sub suzeranitate otomana.
Intru-n fel noi am platit cu sangele nostru linistea popoarelor aflate in preajma noastra deoarece ca toate tarile enumerate mai sus si noi eram crestini si era dedatoria noastra ca si credinciosi sa facem tot posibilul sa il impiedicam pe dusman sa ne schimbe religie odata ce ne-ar fi cotropit
Astazi noi suntem tratati ,,cum nu se poate mai bine,,de tarile pe care noi le-am aparat dar cred ca si alti moldoveni de asemenea ca stramosii nostri au aparat hotarele tarii din pura dragoste pentru acest popor nu din obligatii pentru altcineva.
luni, 17 ianuarie 2011
Istoria neamului român
Partea a treia
Intemeierea tarilor romane
Migratiile din secolele III-XII
Dupa retragerea aureliana (271), gotii s-au asezat în actuala Romanie. Ei au fost izgoniti de catre huni, un popor nomad, venit din stepele Asiei. Dacia a facut parte din Imperiul Hun pană la moartea lui conducatorului acestora Atilla (453). Gepizii,de neam germanic, le-au luat locul hunilor. Avarii erau un popor asiatic, inrudit cu hunii. Ei au intrat în Europa in secolul V. In secolul VI s-au stabilit în Pannonia, de unde s-au extins catre est și vest.
Slavii au participat împreună cu avarii la campaniile lor de prădăciune la sud de Dunare.Slavii s-au amestecat in timp cu daco-romanii si au putut conviețui cu ei.
Daco-romanii au suferit mult de pe urma migrațiilor. După ce majoritatea orașelor romane au fost distruse de barbari, daco-romanii s-au organizat în obsti satesti.
Formarea tarii romanesti:
Prima etapa a intemeierii Tarii Romanesti a pornit din dreapta Oltului, din nordul Olteniei, prin unificarea cnezatelor intr-un voievodat condus de Litovoi. El este pomenit in Diploma cavalerilor ioaniti : " Tara cnezatului lui Litovoi voievodul ".
Intre 1272-1275, un urmas al lui Litovoi voievodul, purtand acelasi nume, a refuzat suzeranitatea maghiara. In 1277 are loc o lupta intre tara lui Litovoi si regalitatea maghiara. In timpul luptei Litovoi este ucis, iar fratele lui, Barbat, este luat prizonier si eliberat in schimbul unei mari sume de bani. Plata acestei sume de bani ne demonstreaza puterea economica a acestei tari.
A doua etapa a avut loc la inceputul secolului al XIV-lea si a pornit din stanga Oltului, din formatiunea lui Seneslau. Sapaturile arheologice de la Arges au scos la iveala existenta unui centru politic, care nu este altceva decat capitala lui Seneslau.
Izvoarele mentioneaza existenta unui stat : Valahia nord-dunareana condusa de un " mare voievod " si " domn ". El se numeste Basarab si este fiul lui Tihomir. " mare voievod " - comandant suprem al armatei. Izvoarele nu mentioneaza cum a unit formatiunile de la sud de Carpati, punand bazele unui singur stat. Basarab a unificat teritoriile de la sud de Carpati, a cuprins si Voievodatul lui Litovoi, sudul Moldovei si in cele din urma, parti din Banatul de Severin. Capitala noului stat era la Arges.
Intemeierea s-a produs prin unirea cnezatelor si voievodatelor care l-au recunoscut pe Basarab ca mare domnitor si domn. Noul stat va primi numele de Tara Romaneasca sau Valahia.
Basarab I este mentionat in izvoarele istorice cu titlul de "mare voievod ș domn".Stăpânirea asupra Banatului de către Severin, l-a adus pe Basarab I in conflict cu regalitatea maghiară.
În 1324 Basarab I se afla sub suzeranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul roman cucereste Severinul, ceea ce a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuza să mai platească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar să intreprindă o expeditie de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului sau.
In luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleaca din Timisoara sa-l pedepsească pe fostul sau vasal, Basarab, cneaz al ținutului. Ocupă Banatul de Severin si inaintează prin Oltenia, pustiita în prealabil de catre Basarab, spre Curtea de Arges. Datorita acestei strategii de aparare, în randurile armatei invadatoare se instaleaza foametea incă de la intrarea în Tara Romanească. Pe drum, Carol Robert primește o solie din partea domnitorului român care ii aduce o propunere de pace.
Oferta de pace facuta de Basarab I este refuzată de către rege, deși i se promitea plata a 7.000 de mărci de argint ca despagubire, cedarea cetatii Severinului și trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garantie.
Astfel are loc batalia de la Posada,inainte de inceperea campaniei ungurii erau aproape siguri ca ii vor macalari pe ostenii lui Basarab din mai multe motibe:primul era acela ca armata lor era in superioritate numerica aproximativ 30.000 de oameni,al doilea ca aveau mai multa experienta in batalii,si al treilea motiv era acela ca armata lor era si mai bine echipata.
Pe de cealalta parte oastea lui Basarab nu depasea mai mult de 10.000 de oameni,le era practic imposib sa invinga armata ungara intr-un atac direct corp la corp.Basarab stia asta si de aceea s-a gandit sa ii astepte pe dusmani intr-un loc muntos in care sa ii ea prin surprindere,si in care superioritatea lor numerica sa nu conteze.
Armata româna ea asteptat pe unguri intr-un defileu ingust,odata ce toata armata lui carol a patruns in defileu ostenii romani au inceput sa arunce cu sageti si bolovani in inamici.Era o confuzie totala ungurii nu stiau cum sa scape din capcana in care ea atras Basarab,intrarea in defileu era pazita de arcasii de pe dealuri si de o parte a armatei romane.Batalia se incheie cu impresionanta victorie a lui Basarab.Aproape toata armata ungura a fost macelarita,dar Carol Robert a scapat si a fugit inapoi in tara lui imbracat in hainele unui ostean deoarece ii era frica ca nu cumva sa fie recunoscut.
Prin aceasta victorie, Basarab I a reusit sa consolideze independenta tinutului, sa o intarească din punct de vedere statal, pentru ca mai apoi sa-i largească hotarele.
Dar ce a ramas în istorie este faptul că această victorie răsunătoare a insemnat practic nasterea unui nou stat feudal independent, Basarab 1 asumând titlul de Mare Voievod.
Relatiile cu Regatul Ungariei s-au imbunătătit abia după moartea lui Carol Robert (1342) si suirea pe tron a fiului său Ludovic 1
Concluzia este ca nu terenul favorabil le-a adus romanilor victoria ci dragostea de a avea o tara numai a lor.
Intemeierea tarilor romane
Migratiile din secolele III-XII
Dupa retragerea aureliana (271), gotii s-au asezat în actuala Romanie. Ei au fost izgoniti de catre huni, un popor nomad, venit din stepele Asiei. Dacia a facut parte din Imperiul Hun pană la moartea lui conducatorului acestora Atilla (453). Gepizii,de neam germanic, le-au luat locul hunilor. Avarii erau un popor asiatic, inrudit cu hunii. Ei au intrat în Europa in secolul V. In secolul VI s-au stabilit în Pannonia, de unde s-au extins catre est și vest.
Slavii au participat împreună cu avarii la campaniile lor de prădăciune la sud de Dunare.Slavii s-au amestecat in timp cu daco-romanii si au putut conviețui cu ei.
Daco-romanii au suferit mult de pe urma migrațiilor. După ce majoritatea orașelor romane au fost distruse de barbari, daco-romanii s-au organizat în obsti satesti.
Formarea tarii romanesti:
Prima etapa a intemeierii Tarii Romanesti a pornit din dreapta Oltului, din nordul Olteniei, prin unificarea cnezatelor intr-un voievodat condus de Litovoi. El este pomenit in Diploma cavalerilor ioaniti : " Tara cnezatului lui Litovoi voievodul ".
Intre 1272-1275, un urmas al lui Litovoi voievodul, purtand acelasi nume, a refuzat suzeranitatea maghiara. In 1277 are loc o lupta intre tara lui Litovoi si regalitatea maghiara. In timpul luptei Litovoi este ucis, iar fratele lui, Barbat, este luat prizonier si eliberat in schimbul unei mari sume de bani. Plata acestei sume de bani ne demonstreaza puterea economica a acestei tari.
A doua etapa a avut loc la inceputul secolului al XIV-lea si a pornit din stanga Oltului, din formatiunea lui Seneslau. Sapaturile arheologice de la Arges au scos la iveala existenta unui centru politic, care nu este altceva decat capitala lui Seneslau.
Izvoarele mentioneaza existenta unui stat : Valahia nord-dunareana condusa de un " mare voievod " si " domn ". El se numeste Basarab si este fiul lui Tihomir. " mare voievod " - comandant suprem al armatei. Izvoarele nu mentioneaza cum a unit formatiunile de la sud de Carpati, punand bazele unui singur stat. Basarab a unificat teritoriile de la sud de Carpati, a cuprins si Voievodatul lui Litovoi, sudul Moldovei si in cele din urma, parti din Banatul de Severin. Capitala noului stat era la Arges.
Intemeierea s-a produs prin unirea cnezatelor si voievodatelor care l-au recunoscut pe Basarab ca mare domnitor si domn. Noul stat va primi numele de Tara Romaneasca sau Valahia.
Basarab I este mentionat in izvoarele istorice cu titlul de "mare voievod ș domn".Stăpânirea asupra Banatului de către Severin, l-a adus pe Basarab I in conflict cu regalitatea maghiară.
În 1324 Basarab I se afla sub suzeranitatea lui Carol Robert de Anjou. Un an mai târziu, domnitorul roman cucereste Severinul, ceea ce a dus la răcirea relațiilor cu Regatul Ungar. Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuza să mai platească tributul de vasal. Aceste lucruri l-au determinat pe regele ungar să intreprindă o expeditie de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului sau.
In luna septembrie a anului 1330, Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, cu o puternică armată, pleaca din Timisoara sa-l pedepsească pe fostul sau vasal, Basarab, cneaz al ținutului. Ocupă Banatul de Severin si inaintează prin Oltenia, pustiita în prealabil de catre Basarab, spre Curtea de Arges. Datorita acestei strategii de aparare, în randurile armatei invadatoare se instaleaza foametea incă de la intrarea în Tara Romanească. Pe drum, Carol Robert primește o solie din partea domnitorului român care ii aduce o propunere de pace.
Oferta de pace facuta de Basarab I este refuzată de către rege, deși i se promitea plata a 7.000 de mărci de argint ca despagubire, cedarea cetatii Severinului și trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garantie.
Astfel are loc batalia de la Posada,inainte de inceperea campaniei ungurii erau aproape siguri ca ii vor macalari pe ostenii lui Basarab din mai multe motibe:primul era acela ca armata lor era in superioritate numerica aproximativ 30.000 de oameni,al doilea ca aveau mai multa experienta in batalii,si al treilea motiv era acela ca armata lor era si mai bine echipata.
Pe de cealalta parte oastea lui Basarab nu depasea mai mult de 10.000 de oameni,le era practic imposib sa invinga armata ungara intr-un atac direct corp la corp.Basarab stia asta si de aceea s-a gandit sa ii astepte pe dusmani intr-un loc muntos in care sa ii ea prin surprindere,si in care superioritatea lor numerica sa nu conteze.
Armata româna ea asteptat pe unguri intr-un defileu ingust,odata ce toata armata lui carol a patruns in defileu ostenii romani au inceput sa arunce cu sageti si bolovani in inamici.Era o confuzie totala ungurii nu stiau cum sa scape din capcana in care ea atras Basarab,intrarea in defileu era pazita de arcasii de pe dealuri si de o parte a armatei romane.Batalia se incheie cu impresionanta victorie a lui Basarab.Aproape toata armata ungura a fost macelarita,dar Carol Robert a scapat si a fugit inapoi in tara lui imbracat in hainele unui ostean deoarece ii era frica ca nu cumva sa fie recunoscut.
Prin aceasta victorie, Basarab I a reusit sa consolideze independenta tinutului, sa o intarească din punct de vedere statal, pentru ca mai apoi sa-i largească hotarele.
Dar ce a ramas în istorie este faptul că această victorie răsunătoare a insemnat practic nasterea unui nou stat feudal independent, Basarab 1 asumând titlul de Mare Voievod.
Relatiile cu Regatul Ungariei s-au imbunătătit abia după moartea lui Carol Robert (1342) si suirea pe tron a fiului său Ludovic 1
Concluzia este ca nu terenul favorabil le-a adus romanilor victoria ci dragostea de a avea o tara numai a lor.
duminică, 16 ianuarie 2011
Istoria neamului român
Partea a doua
Dacia in perioada lui Decebal:
Este cunoscut faptul ca Decebal a purtat mai multe razboaie cu romanii care ii vor recunoastele deosebitele aptitudini militare si politice.
Inca din primul an al domniei sale 87 d Hr Decebal are de infruntat o situatie critica,Roma declara razboi Daciei iar impreuna cu 5 legiuni experimentate conduse de generalul Cornelius Fuscus romanii trec Dunarea indreptandu-se spre capitala dacica Sarmisegetuza.
Are loc batalia de la Tapae unde soldatii romani au fost prinsi intr-o ambuscada.Decebal impreuna cu oastea lui incoltesc armata romana si le nimicesc aproape toate legiunile.Urmarile bataliei au fost groaznice pentru romani 3 legiuni au fost decimate de catre adversar iar steagurile si masinile de lupta au fost capturate.
Ofensiva romana a continuat anul urmator in 88 cand o noua armata romana formata din 4 legiuni mult mai bine echipata si cu mai multa experienta ataca din nou Dacia.Are loc a doua batalie de la Tapae unde romanii invatati deja din greselile anului antecedent inving armata daca cu pierderi mari pe ambele parti.
Din cauza drumului dificil catre Sarmisegetuza si din pricina faptului ca iarna se apropia Decebal si Domitian au incheiat o pace benefica pentru ambele parti,Dacia urma sa fie regat clientelar si beneficia de mesterii,constructorii si instructorii militari ai Romei.
Anii de pace
In cei 12 ani de pace Decebal si-a consolidat puterea si statul,procesul de centralizare a statului dac este accelerat,armata este echipata si instruita.In zona muntilor Orastiei se initieaza un vast program de constructii civile si militare.Aproximativ 6 cetati aveau ca scopu oprirea armatei romane in drumus sau catre capitala Sarmisegetusa
Primul razboi dacic:
Confruntarile dintre daci si romani incep in timpul imparatului Traian.La inceputul anului 101 armata romana condusa chiar de catre imparat dupa pregatiri de aproape 3 ani,intrau in Dacia cu aproximativ 15 legiuni(150.000 de oameni).In anul 101 romanii trec Dunarea la Orsova si invadeaza Dacia prin Banat.
Are loc a doua batalie de la Tapae iar rezultatul este de aceasta data o victorie romana.In primavara anului 102 Decebal mai este invins odata la Adamclisi o localitate aflata aproape de tarmul Marii Negre in Dobrogea.In toamna anului 102 Decebal este silit sa accepte o pace zdrobitoare cu romanii,regele dac trebuea sa darame zidurile cetatilor sale din muntii Orastiei să cedeze o serie de teritorii s sarenuntela orice independenta politica externă.
Al doilea razboi dacic:
Din ordinul lui Traian Apolodor din Damasc inalta un pod peste Dunare intre anii 103-105 unde armatele romane il vor trece in vara anului 105,initiind cel deal doilea razboi dacic.
Situatia avea sa fie dezastruoasa pentru dacii,acestia erau parasiti definitiv de catre aliati,armatele romane il ataca pe Decebal dinspre Banat,Valea Oltului si Moldova,constrans continuu la defensiva Decebal se retrage in Sarmisegetusa.Dacii au ajuns in aceasta situatie devastatoare si din faptul ca au tradati,un anume dac le-a aratat romanilor drumurile dinspre Sarmisegetusa precum si planurile de atc ale lui Decebal.Puternicele cetati care aparau capitala dacica cum ar fi Blidaru,Costesti,Piatra Rosie.Banita,Capalna si Tilisca au fost cucerite astfel legiunile romane incep asediul Sarmisegetusei.
Romanilor le trebuesc aproximativ 2 luni pentru cucerirea capitalei dacice fiindca aceasta era amplasata pe versantii unui deal abrupt sa nu mai vorbim despre faptul ca era aparata de circa 10.000 de daci care aruncau cu sageti si bolovani in oricare soldat roman care se apropia de zidurile cetatii.Si de aceasta data dacii au fost tradati,romanilor li s-au aratat conductele cu apa care alimentau populatia din cetate,dacii se gandeau ca daca ii pot opri pe romani din cucerirea capitalei lor acestia se vor da batuti si se vor intoarce acsa,dar nu a fost asa.In cele din urma cetatea este cucerita dupa ce toti soldatii inafara de Decebal si cateva capetenii isi dau viata,Sarmisegetusa este arsa din temelii.Fiind urmarit de calaretii romani Decebal se sinucide ca nu cumva sa le dea prilej dusmanilor sa isi bata joc de el,capul si mana sa dreapta ii sunt aduse lui Traian.
Urmari:
Astfel ea sfarsit domnia lui Decebal iar dacia este transformata in provincie romana.Inainte de al doilea razboi dacii si-au ascuns o parte din tezaur in albia raului Sargetia de unde romanii ajutati tot de un tradator dac au gasit aurul si l-au trimis la Roma acolo s-a estimat ca aurul dacic este a 3 prada ca marime din toata istoria Imperiului Roman
O mare parte a teritoriului statului dac Transilvania,Banatul si Oltenia au fost transformate in vara anului 106 in provincie romana numita Dacia Felix cu capitala situata la 40 de km de vechea capitala purtand numele de Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegeutza.Muntenia si sudul Moldovei au fost incorporate in provincia Moesia Inferior.Dupa infrangerea dacilor Traian a organizat la Roma o festivitate mare si costisitoare de 123 de zile,un sfert din populatia dacica a fost luata in sclavie in timp ce cealalta a fugit din Dacia romana,majoritatea indreptanduse catre nordul Moldovei.
Detaliile despre cele doua conflicte grele si sangeroase sunt inserate pe Columna lui Traian si pe monumentul triunfal de la Adamclisi.Cu ajutorul foarte bogatului tezaur dac si cu aurul extras din minele de la Rosia Montana Imperiul Roman se va redresa financiar.
In multe manuscrise ale romanilor acestia mentioneaza ca le-a fost mai usor sa cucereasca diferite tari de atunci cum ar fi Grecia,Macedonia,Asia mica.sau Britania,romanii au apreciat felul cum dacii si-au aparat tara in fata lor timp de aproape 20 de ani dar mai mult au apreciat dragostea de pamant de care dadeau fata dacii,in toate bataliile cu romanii dacii indiferent daca erau depasiti numeric isi dadeau viata pana la ultimul om pentru onoare dar mai ales pentru gloria tarii
Dacia in perioada lui Decebal:
Este cunoscut faptul ca Decebal a purtat mai multe razboaie cu romanii care ii vor recunoastele deosebitele aptitudini militare si politice.
Inca din primul an al domniei sale 87 d Hr Decebal are de infruntat o situatie critica,Roma declara razboi Daciei iar impreuna cu 5 legiuni experimentate conduse de generalul Cornelius Fuscus romanii trec Dunarea indreptandu-se spre capitala dacica Sarmisegetuza.
Are loc batalia de la Tapae unde soldatii romani au fost prinsi intr-o ambuscada.Decebal impreuna cu oastea lui incoltesc armata romana si le nimicesc aproape toate legiunile.Urmarile bataliei au fost groaznice pentru romani 3 legiuni au fost decimate de catre adversar iar steagurile si masinile de lupta au fost capturate.
Ofensiva romana a continuat anul urmator in 88 cand o noua armata romana formata din 4 legiuni mult mai bine echipata si cu mai multa experienta ataca din nou Dacia.Are loc a doua batalie de la Tapae unde romanii invatati deja din greselile anului antecedent inving armata daca cu pierderi mari pe ambele parti.
Din cauza drumului dificil catre Sarmisegetuza si din pricina faptului ca iarna se apropia Decebal si Domitian au incheiat o pace benefica pentru ambele parti,Dacia urma sa fie regat clientelar si beneficia de mesterii,constructorii si instructorii militari ai Romei.
Anii de pace
In cei 12 ani de pace Decebal si-a consolidat puterea si statul,procesul de centralizare a statului dac este accelerat,armata este echipata si instruita.In zona muntilor Orastiei se initieaza un vast program de constructii civile si militare.Aproximativ 6 cetati aveau ca scopu oprirea armatei romane in drumus sau catre capitala Sarmisegetusa
Primul razboi dacic:
Confruntarile dintre daci si romani incep in timpul imparatului Traian.La inceputul anului 101 armata romana condusa chiar de catre imparat dupa pregatiri de aproape 3 ani,intrau in Dacia cu aproximativ 15 legiuni(150.000 de oameni).In anul 101 romanii trec Dunarea la Orsova si invadeaza Dacia prin Banat.
Are loc a doua batalie de la Tapae iar rezultatul este de aceasta data o victorie romana.In primavara anului 102 Decebal mai este invins odata la Adamclisi o localitate aflata aproape de tarmul Marii Negre in Dobrogea.In toamna anului 102 Decebal este silit sa accepte o pace zdrobitoare cu romanii,regele dac trebuea sa darame zidurile cetatilor sale din muntii Orastiei să cedeze o serie de teritorii s sarenuntela orice independenta politica externă.
Al doilea razboi dacic:
Din ordinul lui Traian Apolodor din Damasc inalta un pod peste Dunare intre anii 103-105 unde armatele romane il vor trece in vara anului 105,initiind cel deal doilea razboi dacic.
Situatia avea sa fie dezastruoasa pentru dacii,acestia erau parasiti definitiv de catre aliati,armatele romane il ataca pe Decebal dinspre Banat,Valea Oltului si Moldova,constrans continuu la defensiva Decebal se retrage in Sarmisegetusa.Dacii au ajuns in aceasta situatie devastatoare si din faptul ca au tradati,un anume dac le-a aratat romanilor drumurile dinspre Sarmisegetusa precum si planurile de atc ale lui Decebal.Puternicele cetati care aparau capitala dacica cum ar fi Blidaru,Costesti,Piatra Rosie.Banita,Capalna si Tilisca au fost cucerite astfel legiunile romane incep asediul Sarmisegetusei.
Romanilor le trebuesc aproximativ 2 luni pentru cucerirea capitalei dacice fiindca aceasta era amplasata pe versantii unui deal abrupt sa nu mai vorbim despre faptul ca era aparata de circa 10.000 de daci care aruncau cu sageti si bolovani in oricare soldat roman care se apropia de zidurile cetatii.Si de aceasta data dacii au fost tradati,romanilor li s-au aratat conductele cu apa care alimentau populatia din cetate,dacii se gandeau ca daca ii pot opri pe romani din cucerirea capitalei lor acestia se vor da batuti si se vor intoarce acsa,dar nu a fost asa.In cele din urma cetatea este cucerita dupa ce toti soldatii inafara de Decebal si cateva capetenii isi dau viata,Sarmisegetusa este arsa din temelii.Fiind urmarit de calaretii romani Decebal se sinucide ca nu cumva sa le dea prilej dusmanilor sa isi bata joc de el,capul si mana sa dreapta ii sunt aduse lui Traian.
Urmari:
Astfel ea sfarsit domnia lui Decebal iar dacia este transformata in provincie romana.Inainte de al doilea razboi dacii si-au ascuns o parte din tezaur in albia raului Sargetia de unde romanii ajutati tot de un tradator dac au gasit aurul si l-au trimis la Roma acolo s-a estimat ca aurul dacic este a 3 prada ca marime din toata istoria Imperiului Roman
O mare parte a teritoriului statului dac Transilvania,Banatul si Oltenia au fost transformate in vara anului 106 in provincie romana numita Dacia Felix cu capitala situata la 40 de km de vechea capitala purtand numele de Ulpia Traiana Dacica Augusta Sarmisegeutza.Muntenia si sudul Moldovei au fost incorporate in provincia Moesia Inferior.Dupa infrangerea dacilor Traian a organizat la Roma o festivitate mare si costisitoare de 123 de zile,un sfert din populatia dacica a fost luata in sclavie in timp ce cealalta a fugit din Dacia romana,majoritatea indreptanduse catre nordul Moldovei.
Detaliile despre cele doua conflicte grele si sangeroase sunt inserate pe Columna lui Traian si pe monumentul triunfal de la Adamclisi.Cu ajutorul foarte bogatului tezaur dac si cu aurul extras din minele de la Rosia Montana Imperiul Roman se va redresa financiar.
In multe manuscrise ale romanilor acestia mentioneaza ca le-a fost mai usor sa cucereasca diferite tari de atunci cum ar fi Grecia,Macedonia,Asia mica.sau Britania,romanii au apreciat felul cum dacii si-au aparat tara in fata lor timp de aproape 20 de ani dar mai mult au apreciat dragostea de pamant de care dadeau fata dacii,in toate bataliile cu romanii dacii indiferent daca erau depasiti numeric isi dadeau viata pana la ultimul om pentru onoare dar mai ales pentru gloria tarii
Abonați-vă la:
Postări (Atom)