Mircea cel Batran
Daca ar fi vreodata sa alegem un personaj mai controversat sau mai misterios ei bine Mircea ar fi acest om.Numele acestui om precum si faptele lui vor ramane mult timp in amintirea celora care au citit,au studiat sau au auzit vreodata de ,,Mircea cel Batran,,
S-a nascut in 1355 undeva pe langa judetul Prahova de astazi,era fiul lui Radu 1 domnitor al Tarii Romanesti intre anii 1377-1383 si nepotul lui Nicolae Alexandru tot un domnitor al Valahiei.Mircea facea parte din familia Basarabilor,cea care a avut rolul decisiv in intemeierea Valahiei,familia din care s-au ales si primii domni ai tarii cum ar fi si Basarab1
Numele lui insemna ,,Mircea cel Vechi,,din batrani dar odata cu evolutia limbii a ajuns sa isi piarda sensul initial iar supranumele de ,,cel Batran,,presupune in general in limbajul de cancelarie medieval primul domnitor cunoscut cu acest nume.
Mircea urca pe tron in anul 1386 dupa moartea fratelui sau Dan,odata cu inscaunarea lui acesta vrea sa continue ce a inceput fratele sau adica consolidarea economiei,armatei,administratiei si bisericii.
Odata ce a ajuns la tron acesta stia ca ii va fi tare greu sa reziste in fata tendintelor de expansiune ale Imperiului maghiar sau ale polonilor care urmareau acapararea gurilor Dunarii si sa opreasca fortele otomane aflate in pragul cuceririlor.
Politica interna
Mircea isi organizeaza teritoriul intro forma centralizata,sub autoritatea domniei care era la curtea de Arges,economia tarii este intarita prin aplicarea de impozite si taxe care la inceput cerea oamenilor o suma destul de mare de bani dar dupa ce lefurile lor au crescut acest inconovient nu a mai contat.A fost creata o moneda unica in cantitati suficiente si in valori potrivite,au fost stimulate schimburile comerciale cu tarile vecine cu care Valahia se afla in pace.Se infiintează noi surse de venit in urma deschiderii minelor de aramă, in timp ce productiile de cereale, animale și sare cresc.
Administratia este organizata centralizat, punandu-se accentul pe sfatul boieresc alcatuit in principal din dregatorii curtii care mai tarziu il vor trada pe Mircea. De asemenea, se inmulteste numarul functionarilor insarcinați cu adunarea impozitelor si judecarea pricinilor și le sunt stabilite clar jurisdictia precum și datele pentru strangerea darilor.
Armata este organizată in oastea cea mare, alcatuită în principal din tarani in care Mircea avea cea mai mare incredere,si oastea cea mica din care erau formati boieri sau cavaleria. Este de semnalat faptul ca Mircea pastrează dreptul de oaste asupra satelor scutite si se pare ca reactivează aceasta obligatie pentru ohabele create de domnii anteriori. In paralel, inzestreaza armata cu arme si intareste sau infiintează cetatii in punctele strategice ale tarii.
Mircea ctitoreste o serie de manastiri si biserici pe intreg cuprinsul tarii, care vor deveni in timp centre de cultura prin activitatea copistilor si caligrafilor, precum si prin crearea școlii de pictură religioasa si activitatea zugravilor acestora. In 1401, mitropolitul Tarii Romanești primeste titlul de avand astfel jurisdictie si asupra credinciosilor din Ardeal.
Politica externa
Mircea a vrut de la inceput sa isi faca aliante cu tarile vecine pentru a pastra independenta poporului sau,relatia cea mai stransa a avuto cu regele Sigismund de Lugemburg bazata pe interesul reciproc in lupta anti otomana.Trebuie mentionat faptul ca Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Fagaras Amlas și Banatul de Severin; in plus i-a mai acordat castelul Bran și domeniul Bologa din Cluj cu 18 sate.Cu toate ca juramantul de credinta nu s-a pastrat pana in zilele noastre, aluzii la existenta acestuia se regasesc in tratatul militar între cele două tari, incheiat la Brasov în 1395.
Mircea a incheiat o alianta cu Petru1 domnitorul Moldovei in 1389 apoi prin intermediul sau tot in acel an a incheiat un tratat de pace cu regele Poloniei Vladislav al doilea,alianta era indreptata impotriva lui Sigistmund de Luxemburg,in cazul in care acesta ar fi pornit la razboi in una dintre aceste doua tari.
Tratatul a fost innoit in 1404, cu termeni mai putini precisi. Dupa intrevederea din 1406 de la Severin, in care regele Sigismund i-ar fi cerut lui Mircea cetatea Licostomo,relatiile dintre Ungaria și Tara Romaneasca se inrautatesc. Pentru a contracara o eventuala campanie militară a regelui ungar, domnul muntean reinoieste in 1410 tratatul cu Polonia.
In 1400, Mircea il indepartează de la tronul Moldovei pe Iuga Ologul si il impune ca domn pe Alexandru cel Bun, fiul lui Roman1 Musat. Pana la moartea voievodului muntean, relatiile dintre cele două tari vor ramane cordiale.
Mircea a mai intretinut relatii de bună vecinatate și cu regii tarii din sudul Dunarii. In perspectiva caderii Dobrogei sub stapanirea otomana,ceea ce i-ar fi adus inamicul in zona porturilor dunarene, Mircea preia initiativa si o alipeste Tarii Romanesti in 1388 fapt ce i se aduce cuvinte de lauda din partea regelui maghiar si al ducatului Venetiei.
Conflictul cu Imperiul Otoman
Cauzele care l-au facut pe Mircea sa intre in conflict cu Imperiul Otoman au fost acelea ca domnul muntean a intervenit in sprijinul popoarelor crestine de la sud de Dunare.In anul 1395 insusi imparatul Imperiului Otoman Baiazid1 a pornit la razboi impotriva lui Mircea cu o oastea ce dapasea 40.000 de oameni.Pe de cealalta parte armata lui Mircea nu depasea 12000 de oameni,era clar ca Mircea nu le putea face fata turcilor intro batalie decesiva asa ca a ales tactica de hartuire
In ziua de 17 mai 1395 are loc batalia de la ROVINE (locul exact al bataliei nu este stiut)dupa ce a poruncit ca toata populatia sa fie dusa in munti Mircea ea hartuit pe turci odata cu trecerea acestora peste Dunare.
Referitor la acest loc - cuvantul "rovine" inseamna "santuri" - exista discutii: unii cred ca ar fi fost langa Craiova, altii il aseaza pe apa Ialomitei in timp ce o a treia versiune il situeaza pe unul dintre raurile Calmatui, Vedea, Teleorman sau Arges. Batalia a fost crunta si sangeroasa cu pierderi mari pe ambele parti.Desi izvoarele istorice sunt certe in privinta biruintei lui Mircea ea nu a putut opri inaintarea armatei turcesti mul superioare numeric,asa ca romanii s-au retras spre Arges unde are loc o noua lupta de asta dara defavorabila lui Mircea.Din acest motiv istoricii pun la indoiala faptul ca Mircea ea batut pe turci la Rovine oricum cert este ca Mircea era primul european care infrunta Imperiul Otoman si care iesea cu capul in sus dintr-o asemenea confruntare care a facut in timpul cel mai scurt inconjurul Europei.
Mircea era constient de disproportia numerica si de puterea uriasa a turcilor precum si de unele dificultati interne, ca de exemplu aparitia unui pretendent la tron, un anume Vlad, care inchinandu-se otomanilor a fost numit domn. Astfel, in urma luptei cu turcii din zona Argesului, Mircea trece muntii si incheie la Brasov, la 7 martie 1395, un tratat de alianta cu regele Sigismund al Ungariei, tratat care prevedea ajutorul reciproc in lupta antiotomana. La 6 aprilie, in acelasi an, armata lui Sigismund si cea a lui Mircea reunite erau gata de plecare spre Tara Romaneasca. Campania a avut loc in cursul lunii mai si a dus la redobandirea cetatii Turnu din mana turcilor. Totusi, Vlad cel pus de Baiazid nu a putut fi izgonit, mai mult chiar, el va ataca armata lui Sigismund odata cu retragerea acestuia, princinuindu-i mari pierderi.
Se poate spune ca Mircea a ramas ceva vreme in Oltenia sau chiar in Ardeal unde beneficia de prietenia maghiarilor,datorita faptului ca Serbia era sub suzeranitate otomana si prin faptul ca Bulagaria a fost cucerita in 1393,ungurii se vedeau amenintati de puterea otomana.
Regele Sigistmund hotarase ca trebuea indeplinita o cruciada crestina impotriva ,,paganilor,,pentru indepartarea acestora de pe Dunare sau chiar din Europa.
In luna mai a anului 1336 au inceput sa soseasca la Buda(Pesta) primii cavaleri francezi si burgunzi, urmati de cei germani sub conducerea lui Ioan de Zollern si de cavalerii englezi condusi de ducele de Lancaster. Venetia dadea ajutor cu flota ei, iar Bizantul intra si el in coalitie. In toiul verii, mandra armata se indrepta spre tinuturile noastre.Trebue precizat faptul ca vorbim despre o armata foarte bine organizata,sunt unii dintre cei mai buni paladini din lume in componenta ei si unii dintre cei mai eficienti spadasini.Ultima cruciada la care au participar tot tarile vestice a fost cea de acum 300 de ani pentru eliberarea Ierusalimului tot din mainile musulmanilor care de asta data sunt mult mai pregatiti pentru o noua confruntare.
La 13 august, Sigismund era la Orsova, unde il astepta Mircea cu oastea sa. Cu totul, crestinii erau in jurul a 100.000, dintre care 60.000 cavaleri si 40.000 pedestrasi. Cetatile ocupate de turci, Vidin si Rahova au fost luate fara greutate, armata crestina reusind sa asedieze si Nicopole, pe uscat si pe apa. Baiazid era plecat in timpul acesta la Tarnovo. Afland despre sosirea aliatilor, se indreapta degraba cu toate puterile spre cetatea asediata. Confruntarea decisiva intre crestini si musulmani are loc la Nicopole la 28 septembrie 1396.
Mircea cunoscand felul de lupta a turcilor se ofera sa atace el primul cu oastea sa,el a incercat sa le explice tactica de lupta celorlalti generali din armata crestina.Tactica sa nu includea atacul frontal asa cum obisnuiau cavalerii francezi invatati cu armurile lor grele cu caii lor grei si imbracati in zale.Atacul trebuea dat mai intai de cavaleria usoara pentru a anihila pedestrasi otomani aflati in prima linie.Totusi, ducele Burgundiei, Jean de Nevers, mandru de fata celor sase mii de cavaleri de sub comanda sa, va obtine de la Sigismund onoarea de a deschide el lupta, ceea ce s-a dovedit a fi o eroare. Greii cavaleri strabat in forta doua cete turcesti dar inainteaza prea adanc in campul otoman, randurile turcesti se inchid in urma lor si cavalerii sunt macelariti. Insusi regele Sigismund abia scapa cu viata, fugind cu o corabie pe Dunare, apoi pe mare, spre Dalmatia. Nicopole a reusit astfel sa fie numai o uriasa catastrofa pentru armatele crestinilor.Orgoliul prea mare al comandantilor crestini le-a adus cruciatilor aceasta catastrofa.Dupa batalie Mircea era chiar acuzat de tradare deoarece el impreuna cu cavaleria sa usoara nu au intrat deloc in lupta.Aceasta afirmatie este total mincinoasa deoare era in interesul lui Mircea ca armata otomana sa fie invinsa.
Participarea sa la coalitia ispravita atat de dureros la Nicopole trebuia sa atraga o replica, neintarziata, din partea lui Baiazid. Intr-adevar, in anul urmator, 1397, o armata turceasca a trecut Dunarea, in Muntenia, dar a fost infranta de voievodul muntean. Poate cea mai prolifica batalie purtata cu succes din intreaga istorie a romanilor abia avea sa urmeze, odata cu sosirea anului de gratie 1400.
Conform unui izvor istoric o armata otomana formata din circa 60.000 de soldati fata o expeditie de prada in Ungaria,la intoarcere erau luati prin surprindere de Mircea si oastea sa care macelaresc aproape toata armata otomana.Sunt date care spun ca la intoarcerea acesteia peste Dunare nu mai ramasesera decat 3000 de turci,era a patra victorie glorioasa din timpul domniei lui Mircea.
Au urmat apoi niste ani bine meritati de pace in care Tara Romaneasca putea sa sa consolideze mai bine,Baiazid s-a orientat sa cucereasca Grecia si Asia Mica.
Baiazid care se putea lauda cu distrugerea armatei cruciatilor nu putea cuceri Tara Romaneasca condusa de Mircea,poate ca dorinta romanilor de a avea o tara libera la tinut departe pe Baiazid de hotarele tarii,totisi acesta vroia sa razbune infrangerea armatei sale din 1400 dar tocmai cand se pregatea sa il atace pe Mircea o forta de temut din Asia invadeaza Turcia si il captureaza pe Baiazid.Este vorba despre un grup de mongoli condusi de un anume Timur Lenk care il infrange pe Baiazid si cu ajutorul tatarilor in capitala acestuia ankara.
Dupa moarte lui Baiazid au urmat lupte grele intre cei trei fii al lui cu scopul de a obtine domnia,acest conflict le-a dat un timp de gandire popoarelor apropiate care scapau o vreme de atacul otoman.
Astfel, imparatul de la Constantinopol a recastigat cateva cetati, Stefan Lazarovici al Serbiei s-a proclamat independent, iar fiii lui Strasimir si Sisman au vrut sa elibereze Bulgaria, dar n-au reusit. Mircea a trecut Dunarea si a cuprins sudul Dobrogei. Cetati precum Chilia ia-u deschis portile si iau cerut protectia. Pentru scurt timp, Mircea a nutrit speranta ca primejdia otomana poate fi inlaturata prin alungarea turcilor din Europa; se bizuia pe puterea armatei sale si pe ajutoarele principilor crestini, mai ales pe Sigismund al Ungariei, cu care se intalnise la Severin in toamna anului 1406 si pe Stefan Lazarevici al sarbilor, pe care-l ajutase in recucerirea cetatii Belgradului.
Dar, repede, domnul muntean s-a convins ca nu se poate bizui decat pe ai sai: Sigismund promisese mult dar nu facuse nimic. Totusi, Mircea va incerca un fin joc diplomatic pentru slabirea puterii otomane, si anume sprijinirea lui Musa, fiul lui Baiazid, in lupta pentru tronul otoman. L-a adus pe acesta in Tara Romaneasca, i-a aratat o atentie deosebita ba, mai mult, a trimis la Constantinopol pe fiul sau, Vlad, ca sa-i indemne pe bizantini sa-l sprijine pe Musa. Mircea il ajuta pe Musa si cu o armata condusa de nepotul sau, Dan, gratie careia Musa il bate, in 1411, pe Soleiman si se proclama sultan de Adrianopol. Musa ii ofera lui Mircea o serie de posesiuni in dreapta Dunarii si pentru o vreme, Tara Romaneasca cunoaste pacea si se reface dupa atatea lupte grele. In anul 1413, Musa este infrant de un alt frate, Mahomed care, fireste, nu uita sprijinul de care fratele sau s-a bucurat din partea lui Mircea.
Turcii trec din nou Dunarea si ocupa cetile Girgiu si Turnu,de asemenea Dobrogea este cucerita,va fi din nou in posesia noastra in anul 1877.
Cu aceasta se incheie orice incercare a domnului muntean de a sprijini un sultan care sa-i fie recunoscator. Mircea este obligat sa recunoasca superioritatea puterii otomane: a dus tratative cu sultanul si a acceptat sa-i platesca bir, haraciul anual, in schimbul independentei tarii; era rascumpararea pacii prin tratatele numite "capitulatii", care garantau neamestecul turcilor in organizarea interna a Tarii Romanesti.
Mircea nu mai avea alte alternative armata lui era slabita,tara trebuea cladita,iar economiz trebuea din nou pusa la punct,acceptarea pacii era cea mai buna alternativa.
Politica interna a lui Mircea cel Batran s-a axat pe dezvoltarea comertului si a vietii economice. In anii 1403 si 1409 a incheiat tratate economice cu lipovenii, iar in anul 1413 cu brasovenii. Tara Romaneasca exporta blanuri, piei, vite, sare, miere, ceara, grau, peste si branza, iar importurile veneau atat din rasarit, cat si din apus. Ca multi alti voievozi romani, Mircea cel Batran este si ctitor de biserici. Cea mai de seama manastire construita de Mircea este Cozia, care avea sa serveasca locul de vecial lui si al familiei sale.
In timpul domniei lui Mircea Tara Romaneasca si-a atins intinderea maxima aceasta incepea din Banat si se termina cu sudul Moldovei.
Timp de aproape 15 ani Mircea a fost principele crestin care se bucura de cea mai mare faima si autoritate in rasaritul Europei,fiind singurul care l-a invins de doua ori pe temutul Baiazid.
Mircea inceteaza din viata la 31 ianuarie 1418,este ingropat cu toate onorurile cuvenite la Manastirea Cozia zidita chiar din cererea acestuia.
Daca nu ar fi fost acest ,,principe viteaz si ager,,cum il numeau crestinii probabil Muntenia nu si-ar mai fi putut pastra independenta,felul cum si-a aparat tara dar si felul cum a conduso la facut in aceea vreme cunoscut in intreaga Europa ca fiind un adevarat adept si luptator al crestinatatii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu