joi, 27 ianuarie 2011

Istoria neamului român

Partea a saptea
Iancu de Henedoara

A fost unul dintre ce-i mai mari conducatori militari si politici pe care ea avut Transilvania vreodata,s-a nascut in anul 1407 in Ardeal,facea parte dint-o familie instarita si inobilata chiar de imparatul Sigistmund de Luxemburg in anul 1409 pentru merite deosebite.In realitate numele lui era Corvin dar dupa obiceiurile nobilimii maghiare tatal sau Voicu a luat numele de Huniady(de Hunedoara) drept rasplata pentru luptele sale cu turcii.
Iancu Huniade a fost un mare aristocrat al Regatului Ungariei,a devenit ulterior și ban al Severinului, voievod al Transilvaniei, precum si regent al Ungariei
Moartea prematura a regelui Albert de Habsburg a deschis o perioadă de frământări in Ungaria legate de succesiunea la tron. Marea majoritate a magnatilor o sprijineau pe regina vaduva Elisabeta, care astepta un copil, viitorul Ladislau Postumul, in speranta ca o vor putea domina cu usurinta si pe aceasta cale, isi vor subordona puterea de stat.
Nobilimea mica si mijlocie in care intra Iancu si alti boieri a decis ca la conducerea tarii trebuea pus un rege capabil sa inlature tirania poparelor din jur,mai ales cea otomana care ameninta deja Ungaria.  Alegerea acestora s-a oprit asupra lui Vladislav al 3 Jagello,rege al Poloniei din 1434.
Acceptarea coroanei Ungariei de catre Vladislav al III-lea al Poloniei, devenit astfel Vladislav 1 al Ungariei, la 6 mai 1440, venirea acestuia in regat, la 21 mai, si incoronarea sa la 17 iulie la Alba Iulia, au dus la declansarea unui razboi civil sangeros, in partile de vest, de sud si în Slovacia, care a durat pana in 1441.
Devenind adevaratul conducător al gruparii favorabile regelui Vladislav, Iancu de Hunedoara a fost rasplatit din plin de acesta, demnitatea cea mai importanta ce i-a fost incredintata in 1441 fiind aceea de voievod al Transilvaniei. Astfel, el a reusit sa imprime Ungariei o linie politică predominant antiotomana care a dat roade in cele din urma,datorita aptitudinilor sale strategice si militare Iancu a fost pus de rege la carmuirea tarii.
 Dacă din punct de vedere militar regele Vladislav la inceputul domniei se sprijinise pe sarbi, in 1443-1444 el organizeaza "Campania cea Lunga" care pricinuieste importante pierderi turcilor; aceasta campanie se incheie printr-o pace favorabila semnată pe 10 ani. Pacea efectiv nu a fost una de durata intrucat coroana maghiara la insistentele papalitatii organizeaza o nouă cruciada antiotomana,cruciada de la Varna.Varna este o localitate aflata in estul Bulgariei.In data de 10 noiembrie 1444 regatul Ungariei si cel al Poloniei in frunte cu regele Vlasislav si Iancu de Hunedoara ataca armata otomana condusa de sultanul Murad al doilea.Aproape totul era in defavoarea cruciatilor,acestia erau slabi echipati si fara prea multa experienta,erau si in inferioritate numerica aproximativ 30.000 de oamenii in schimb ce turcii aveau 60.000,pe cealalta parte sultanul beneficia de o armata bine echipata si cu mai multa experienta in batalii.
Batalia incepe,in prima faza regele Vladislav incearca o manevra prin care sa ajunga in spatele turcilor,greseala lui a fost acea ca nu la mai asteptat pe Iancu si fortele acestuea sa il ajute,regele cade in capcana este luat prizonier si tot in aceea zi este decapitat.
Urmarile bataliei au fost cumplite pentru aliati,rege Vladislav a fost ucis,iar armata lor a pierdut mai bine de 16000 de oameni din cauza superioritati numerice a turcilor.La conducerea Ungariei va veni regele Ladislau Postumul al Boemiei si Ungariei care avea doar 4 ani.
In anul 1445 la conducerea tarii au venit 5 capitani generali,acestia au decis impreuna peste ce state o sa guverneze,lui Iancu i s-a dat Transilvania Banatul si Crisana,tot Iancu va fi ales regent al Ungariei la data de 5 iunie 1446 in numele regelui ladislau al cincilea.
Prima sa actiune ca regent a fost aceea de al ataca pe Frederic al treilea pentru refuzul acestuea de al elibera pe Ladislau.Dupa ce ainfrant mai multe ducate si chiar a amenintat Viena,datorita unor dificultati in alte zone,Iancu a fost nevoit sa semnete un tratat de pace cu Frederic timp de doi ani.
In 1448 a primit titlul de print de la insusu Papa,imediat dupa aceasta onoare a reluat luptele impotriva turcilor,armata lui Iancu porneste spre Serbia unde se intalneste cu cea otomana la Kosovo,Iancu beneficiaza de aproximativ 24.000 de oameni in timp cu otomanii tot de 60.000 de oameni insa inainte de inceperea bataliei armata maghiara credea ca poate invinge deoarece aceasta dispunea de un achipament impresionant dar si de o armata mult mai bine pregatita decat cea de la Varna.
Atat Iancu cat si sultanul au dat ordin sa se ocupe dealurile din zona, pentru o amplasare cat mai bună in teren. In urma unei lupte intense, crestinii au reusit sa cucerească pozitiile dorite si au fortificat tabara utilizand carele de lupta din dotare. A doua zi a început batalia propriu-zisă.Iancu a atacat primul cu trupele sale de cavalerie grea și ușoară, având ca obiectiv flancurile otomane. Cavaleria s-a ciocnit de trupele otomane, care au fost ajutate și de cavaleria ușoară turcă, creștinii fiind copleșiți de cele trei corpuri. Supraviețuitorii au fost nevoiți să se retragă la carele de război. Când Huniade a văzut că primul atac a fost respins, a atacat cu grosul armatei sale, compusă din infanterie ușoară și cavalerie grea. Ienicerii nu au reușit să oprească atacul, așadar cavalerii au înaintat prin centrul câmpiei, dar au fost opriți la tabăra inamică. După ce asaltul a fost oprit, infanteria otomană s-a regrupat și a început să atace caii cavalerilor creștini pentru a opri avansul acestora. Cavaleria ușoară a rămas fără suportul celor în armură, otomanii reușind din nou să-i întoarcă la tabără. În haosul care a urmat, ienicerii au ucis majoritatea nobililor creștini, iar Huniade a încercat să scape cu viață, însă a fost capturat de sârbi. Noaptea, cele două tabere au făcut schimb de canonade. Dimineața următoare sultanul a ordonat atacul final, otomanii reușind să anihileze restul armatei maghiare.
Pierderile au fost de aproximativ 10.000 de oameni pe ambele parti dar din cauza ca i s-au interceptat o parte din armata care trebuea sa ii vina in ajutor Iancu a fost nevoit sa se retraga
Anii care au urmat au fost destul de grei pentru Iancu in 1450 pentru a reduce tensiunile pe plan intern a fost nevoit sa renunte la titlul si functia de regent al Ungariei,insa la mijlocul anului 1453 a fost numit de catre Ladislau conte de Bistrita-Nasaud si capitan general al regatului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu